Gheorghe din Efes

Gheorghe din Efes a fost un creștin născut la Noul Efes (Kușadasi), care după o cădere și o pocăință adâncă a mărturisit pe Hristos și a fost tăiat cu sabia în 1801. Este cinstit ca nou mucenic și se pomenește la 5 aprilie. În insula Samos este numit popular „Sfântul Gheorghe Bețivul”. Nu are o canonizare cunoscută.

S-⁠a născut în 1756 la Noul Efes, dintr-⁠un tată originar din Samos. Era căsătorit și avea mai mulți copii. În iunie 1798, în stare de beție, a fost împins să-⁠și tăgăduiască credința ortodoxă și să se facă musulman, deși nu a fost tăiat împrejur. Când s-⁠a trezit, i s-⁠a făcut rușine de fapta lui, a lepădat islamul și a fugit la Samos.

Cât a lipsit, creștinii din Noul Efes au primit de la Constantinopol îngăduință să-⁠și zidească o biserică, lucru rar pe vremea aceea. Musulmanii au fost mâniați și au spus că creștinii vor să-⁠l omoare pe Gheorghe și să-⁠i îngroape rămășițele în temelia bisericii. După un timp, Gheorghe a fost recunoscut în Samos și adus cu forța înapoi. A fost tăiat împrejur și pus paznic la o moschee. După zece luni a găsit prilejul și s-⁠a întors pe corabie la Samos, apoi și-⁠a petrecut timpul între Samos și Patmos, plângând în pocăință.

Spovedit, a hotărât să moară pentru Hristos. S-⁠a înfățișat guvernatorului turc din Samos, a mărturisit pe Hristos și a osândit islamul; a fost bătut și închis, dar a fost scos după puțin timp prin stăruința și banii unor creștini de seamă din Samos. S-⁠a întors la Noul Efes, și-⁠a trimis mai întâi familia în altă parte, ca să nu pățească răzbunarea fanaticilor, și trei zile a stat în fața copacului unde fusese spânzurat noul mucenic Polidor, apoi într-⁠o cafenea, așteptând să fie arestat. Nimeni nu l-⁠a atins. Atunci s-⁠a înfățișat singur înaintea judecătorului, miercuri, 3 aprilie, și și-⁠a mărturisit credința.

A fost legat, închis cu un lanț greu la gât și cu picioarele în butuci și chinuit. I s-⁠a cerut să rostească mărturisirea musulmană și i s-⁠au promis bani, dar a răspuns că este creștin ortodox și vrea să moară creștin ortodox. În ziua de vineri a fost adus înaintea tribunalului. Muftiul i-⁠a spus să rostească mărturisirea și să trăiască cum voiește, turc sau ortodox, dar el a rămas neclintit. Osândit să fie tăiat cu sabia, a îngenuncheat la locul execuției, a refuzat ultima îndemnare a unui musulman și și-⁠a plecat capul cu chipul senin. În noaptea aceea o lumină a strălucit asupra trupului lui. Judecătorul a poruncit ca el să fie îngropat împreună cu Polidor, iar creștinii au luat păr, haine îmbibate de sânge și alte moaște, prin care s-⁠au săvârșit multe vindecări, în special de friguri și malarie.

Biograful său, Sfântul Atanasie Parianul, povestește vindecarea unui om, Nicolae Carpatiul, de dureri de stomac, după ce a venit în lacrimi la mormântul mucenicului. În 1806 capul sfântului a fost adus la Mănăstirea Dohiariu din Athos, într-⁠o raclă de argint. Slujba i-⁠a fost scrisă de Sfântul Nichifor Chiotul. Este cinstit mai ales în Samos, unde prima pomenire oficială a avut loc la 7 mai 1967, sub mitropolitul Pantelimon. Din 1996 sărbătoarea se ține în a cincea duminică după Paști. O parte din capul sfântului se află la Dohiariu, iar o cară se păstrează în Mitropolia Samosului.