Gheorghe din Gomati

Cuviosul Gheorghe din Gomati a trăit la începutul veacului al XIX-⁠lea în Gomati, în Calcidica, pe vremea stăpânirii turcești. Avea familie și copii și era morar. Dragostea lui de oameni era cunoscută în tot ținutul: pe cei săraci îi măcina grâul fără plată și le dădea făină celor neputincioși. Ruinele morii lui se văd și azi.

În vremea răscoalelor din Calcidica, soldați turci i-⁠au prins familia și i-⁠au jefuit moara. Pierzându-⁠și neamul și avutul, Gheorghe a lăsat lumea și s-⁠a retras într-⁠o peșteră pe munte, unde a trăit în rugăciune neîncetată, în post aspru și hrănindu-⁠se cu ierburile muntelui. Se presupune că a viețuit ca pustnic, fără să primească chipul monahal. Noaptea cobora pe ascuns în sat și lăsa lemne și verdețuri la ușile femeilor însărcinate, ale bolnavilor și ale săracilor, îngrijea grădinile și viile celor lipsiți și păzea animalele celor în nevoie.

Când l-⁠au căutat păstorii, l-⁠au găsit mort în peșteră, stins de nevoință și cu o bună mireasmă. Când oamenii și preotul au vrut să-⁠i ducă trupul la cimitirul satului, a devenit atât de greu că nu l-⁠au mai putut urni, iar preotul a spus că acolo trebuie îngropat. Deasupra mormântului s-⁠a ridicat întâi o mică biserică din piatră, apoi o biserică nouă. Sfântul este cinstit ca făcător de minuni, mai ales pentru vindecarea durerilor de urechi la copii. O părticică din moaștele lui se află în biserica Maicii Domnului din Gomati. Este pomenit sâmbăta dintre 1 și 7 mai, zi mobilă.