Gheorghe din Murom

Sfântul Mucenic Gheorghe din Murom a fost cneazul Gheorghe Iaroslavici, care a stăpânit la Murom după moartea fratelui său mai mare, Vasile, în iarna lui 1345-1346. Pe atunci, se pare din pricina pustiirii orașului și a împrejurimilor lui de către mongolo-⁠tătari în 1281, 1288 și 1293, Muromul era pustiit, iar reședința cneazului se afla în afara lui. În 1330, cneazul Iaroslav, tatăl lui Gheorghe, datora mitropolitului Teognost cincisprezece grivne din dările bisericești.

În 1351, Gheorghe Iaroslavici și-⁠a așezat curtea în Murom, iar după pilda cneazului au început să se așeze în oraș boierii lui, nobilii, negustorii și oamenii de rând. În vremea renașterii Muromului au fost refăcute bisericile, pe care cneazul și orășenii le-⁠au înnoit și le-⁠au împodobit cu icoane și cărți.

Domnia lui Gheorghe la Murom a fost scurtă. În vara lui 1355 s-⁠a ivit ca pretendent la tronul Muromului nepotul lui, cneazul Feodor Glebovici, care a asediat orașul. Gheorghe a fugit. Feodor a ajuns cneaz în Murom și a atras de partea lui pe cei mai mulți dintre boieri. O parte dintre boieri au plecat cu cneazul în Hoardă, se vede ca să obțină iarlâcul domniei Muromului. Dar și Gheorghe avea în oraș susținători. La o săptămână după plecarea lui Feodor, Gheorghe s-⁠a întors în Murom și, adunând oamenii rămași ai Muromului, a plecat după nepotul său în Hoardă. Acolo a avut loc o mare judecată, în urma căreia Feodor a primit iarlâcul domniei Muromului, iar lui Gheorghe i s-⁠a dat să fie predat. Acesta, cum notează cronicarii, a murit din istovire, se pare de moarte violentă, în același an. Cronicarul mai târziu al Vladimirului spune direct că Feodor l-⁠a omorât pe Gheorghe. Pentru că știrea despre moartea cneazului din Murom se află în cronici înaintea celei despre moartea, la 21 noiembrie 1355, a cneazului de Nijni Novgorod și Suzdal, Constantin Vasilievici, se poate socoti că Gheorghe a murit înainte de această dată. Numele lui a fost trecut în sinodicele mănăstirii bărbătești Schimbarea la Față din Murom și ale catedralei Sfântul Nicolae din Zaraisk.

Povestirile despre renașterea Muromului și despre sfârșitul tragic al lui Gheorghe au intrat în cele mai multe texte ale cronicilor numite grupa Lavrentie-⁠Troițk și, în veacurile al XV-⁠lea și al XVI-⁠lea, au fost incluse de mai multe ori, mai mult sau mai puțin prescurtate, în culegeri cronicărești rusești generale. În anii patruzeci ai veacului al XVI-⁠lea, Ermolai Erasm le-⁠a folosit la alcătuirea Povestirii despre episcopul Vasile al Reazanului, după care Gheorghe Iaroslavici a fost inițiatorul așezării sfântului ierarh. Așezarea cinstirii lui Gheorghe Iaroslavici la Murom este din vremea de după veacul al XVII-⁠lea, după canonizarea locală a Sfântului Vasile (1609). Dovezi ale cinstirii sunt monumentele de iconografie. Sfântul este pomenit la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir.