Gheorghe Zăvorâtul

Sfântul Cuvios Gheorghe Zăvorâtul, numit și Purtătorul de Dumnezeu, georgian, s-⁠a nevoit pe Muntele Negru și s-⁠a mutat la Domnul în anul 1068. Pe Muntele Negru erau atunci multe biserici și mănăstiri, iar mulți din toată lumea ortodoxă râvneau să se așeze acolo. Se întâmplau adesea neînțelegeri între monahii de neamuri diferite. Sfântul și-⁠a găsit adăpost într-⁠o crăpătură neajunsă a unui munte înalt și de aceea a fost numit Zăvorâtul.

Monahii de pe Muntele Negru cunoșteau bine viața lui sfântă. De aceea Cuviosul Gheorghe Aghioritul, ajuns pe Muntele Negru și umblând cu rugăciune pe la toate mănăstirile locului în căutarea unui părinte duhovnicesc, a cerut să fie primit tocmai de Sfântul Gheorghe Zăvorâtul. Gheorghe Zăvorâtul l-⁠a primit pe tânărul nevoitor și, după ce l-⁠a învățat cum se cuvine, l-⁠a binecuvântat să se nevoiască în Mănăstirea Iviron de pe Athos și să continue munca de traducere a Cuviosului Eutimie Aghioritul. Cuviosul Gheorghe a plecat pe Athos, dar în loc să traducă cărți, șapte ani a împlinit alte ascultări. Aflând, Gheorghe Zăvorâtul i-⁠a trimis un ucenic cu mustrare și i-⁠a poruncit iar să traducă cărți teologice din greacă în georgiană. Gheorghe Aghioritul s-⁠a supus cu smerenie voinței povățuitorului.

Cu toate că trăia ca sihastru, Sfântul Gheorghe Zăvorâtul a avut o activitate literară intensă și legături strânse cu scriitorii de la Iviron și din alte mănăstiri georgiene. L-⁠a îndrumat pe calea scrisului pe Părintele Gheorghe Aghioritul. La cererea și însărcinarea lui, Gheorghe cel Mic a scris viața și nevoințele povățuitorului său, Sfântul Gheorghe Aghioritul. Sfântul însuși a copiat vieți traduse de Davit Mtbevari, ale Martei, mama lui Simeon făcătorul de minuni, și ale Sfântului Varlaam Siro-⁠Caucazianul. A trecut la Domnul în 1068, după moartea ilustrului său ucenic, Gheorghe Aghioritul.

Este pomenit la 16 iulie, după calendarul georgian. Nu este trecut în calendarul actual al Bisericii Ruse.