Gherasim din Suzdal

Sfântul Ierarh Gherasim din Suzdal a fost arhiepiscop al Suzdalului în Vremea Necazurilor a Rusiei, la începutul veacului al XVII-⁠lea. A fost arhimandrit al mănăstirii Arhanghelului din Iurievul Polski, apoi, din 1605, al mănăstirii Mântuitorului și Sfântului Eftimie din Suzdal.

În Postul Mare al anului 1612 a fost hirotonit arhiepiscop la Kazan de mitropolitul Efrem al Kazanului, care ocârmuia atunci scaunul patriarhal rămas fără patriarh. În 1613 a semnat hrisovul de întărire al soborului care l-⁠a ales țar pe Mihail Feodorovici. Se bucura de autoritate în cercurile de conducere ale vremii.

În 1614 s-⁠a hotărât să fie trimiși la Iaroslavl oameni „tari și înțelepți” ca să-⁠i îndemne pe cazacii răzvrătiți. În fruntea acestei solii a fost pus Gherasim, cu însărcinarea de a-⁠i îndemna pe atamani și pe cazaci să-⁠și aducă aminte de Dumnezeu, de sufletele lor și de jurământul față de țar, să înceteze răzvrătirea și să intre în slujba țarului.

A ținut scaunul Suzdalului vreo trei ani și a murit la Moscova, fără să se știe în ce împrejurare. A fost îngropat la mănăstirea Cudov din Moscova, dar, la cererea urmașului său, arhiepiscopul Arsenie, moaștele i-⁠au fost aduse la Suzdal și așezate în biserica catedrală, la primul stâlp din stânga. La Suzdal este pomenit la 20 februarie, iar în calendar la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir.