Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Grigorie de la Golutvin

Cuvios din Kolomna

Cuvios de la Golutvin, lângă Kolomna, pomenit în calendarul rus.

Prăznuire
6 iuliestil vechi 19 iulie
Adormit
1394secolul XIV

Viața

Sfântul Cuvios Grigorie de la Golutvin a fost egumenul mănăstirii Botezul Domnului din Golutvin, lângă Kolomna, și ucenic al Cuviosului Serghie de Radonej. Viața lui ne este tăinuită, iar prima biografie a Sfântului Serghie, scrisă de Cuviosul Epifanie cel Înțelept, îi închină doar câteva rânduri scurte. Nu se știe când a intrat în ceata Sfântului Serghie, din ce neam sau stare era, de unde a venit și dacă a fost printre cei dintâi doisprezece ucenici sau a venit mult mai târziu.

Epifanie scrie că sfântul și binecredinciosul prinț Dimitrie Donskoi, împlinind făgăduința făcută lui Dumnezeu înainte de bătălia de la Kulikovo, de a ridica o mănăstire în amintirea ajutorului dat oștirii rusești împotriva tătarilor, l-⁠a rugat pe Serghie să vină să binecuvânteze locul pentru o mănăstire în cinstea Botezului Domnului la Golutvin, lângă Kolomna, moșie a marelui prinț. Cuviosul, care obișnuia să meargă peste tot pe jos, a mers pe jos la Kolomna, a binecuvântat locul ales de prinț și a ridicat acolo o biserică. La stăruința prințului, Serghie a lăsat să plece în noua mănăstire pe unul dintre ucenici, ieromonahul Grigorie, om cucernic și plin de virtuți, ca ctitor al ei.

Mănăstirea a fost întemeiată pe malul înalt al râului Moscova, la vărsarea în Oka, loc frumos și important strategic. Alături era vadul peste Oka, pe unde treceau spre Moscova atât caravanele de negustori, cât și atacurile nomazilor, așa că mănăstirea a fost un avanpost la hotarul pământului moscovit. Numele Golutvin vine din „golutva”, tâlharii și pribegii care, în pădurea întunecoasă a locului, prădau caravanele. Grigorie, care primise binecuvântarea egumeniei de la îndrumătorul lui, împreună cu toiagul de egumen din stejar negru, a rămas ca un miel în mijlocul lupilor, nu s-⁠a temut și a stat acolo. În curând s-⁠a adunat o obște numeroasă, după pilda Lavrei Treimii s-⁠a rânduit viața de obște, iar harul lui Dumnezeu a nimicit uneltirile vrăjmașe și a risipit pe cei răi.

Mănăstirea a înflorit, s-⁠a împodobit cu biserici de piatră, și Domnul i-⁠a dat prin iubitorii de Hristos cele de trebuință. Frații au păstrat ca mari odoare crucea de analog dăruită de Serghie, veșmintele lui din pânză simplă, lăsate tinerei mănăstiri, și toiagul de egumen al Sfântului Serghie, lăsat în binecuvântare primului ei egumen.

Cuviosul Grigorie, după ce s-⁠a nevoit cu bună nevoință, a trecut în pace la Domnul în anul 1394, înconjurat de dragostea și cinstirea fraților pe care îi crescuse. A fost îngropat sub altarul bisericii Botezului Domnului, a cărei temelie au pus-⁠o marele lui învățător Serghie și el însuși. Moaștele lui au odihnit în mănăstirea sa, unde în biserică se afla, după inventar, o icoană cu chipul lui, și la Lavra Sfintei Treimi, unde pomenirea lui se făcea separat, la 7 februarie pe stil nou. Pe tăietura unei ferestre din biserica de trapeză a Lavrei se păstrează o frescă cu chipul lui, între ceilalți ucenici ai Sfântului Serghie, iar chipul lui a fost zugrăvit și în catedrala Hristos Mântuitorul.

Este pomenit la 19 iulie, în Soborul sfinților din Radonej, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei (stil nou, zi schimbătoare).

Prăznuiți în aceeași zi 6 iulie