Grigorie de la Peșterile Kievului

Cuviosul Mucenic Grigorie de la Peșterile Kievului, făcătorul de minuni, a fost monah al Lavrei Peșterilor și a murit înecat în Nipru în 1093, din porunca cneazului Rostislav, căruia îi proorocise moartea în apă. Este înmormântat în Peșterile Apropiate (ale lui Antonie). Este pomenit la 8 ianuarie (21 ianuarie pe calendarul nou), la 28 septembrie, în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, și în a doua duminică din Postul Mare, în soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșteri.

Viața

A fost tuns monah de Sfântul Teodosie, pe la 1064. A fost ucenic al lui Teodosie, iar în redacția manuscrisă a Paterikului lui Iosif Trizna se arată anul sosirii lui la mănăstirea Peșterilor, 1064, dar obârșia datei nu se știe. A fost mare iubitor de cărți și a adunat o bibliotecă bogată, pe care a vândut-⁠o apoi și a dat banii săracilor. A fost foarte cucernic și s-⁠a făcut vestit mai ales prin darul rugăciunii. Avea mare putere împotriva demonilor, de aceea se ridicau ei împotriva lui și căutau în fel și chip să-⁠l împiedice să ridice rugăciunile lui fierbinți către Domnul. Dar, știind puterea lui Grigorie, la întâlnirea cu el strigau de departe: „O, Grigorie, tu ne izgonești cu rugăciunea ta”.

Din viața Sfântului Nichita, episcopul Novgorodului, se știe că a fost unul dintre cei mai cu autoritate bătrâni ai Peșterilor. În chilia lui nu era nimic, afară de cărți, pe care le-⁠a vândut și pe acestea după ce a încercat cineva să-⁠l jefuiască, și cu banii a răscumpărat pe hoții închiși în temniță. Hoții, de uimire pentru minunea ce s-⁠a petrecut cu ei, s-⁠au pocăit și au intrat de bunăvoie în slujba mănăstirii Peșterilor.

Mucenicia

Odată, mergând la Nipru după apă, a întâlnit pe drum pe soția cneazului din Pereiaslav, Rostislav Vsevolodovici, care mergea la Trepol (azi un sat din raionul Obuhiv, regiunea Kiev) ca să oprească calea polovților. Ostașii au început să-⁠și bată joc de monahul, care a încercat să învețe pe ostași și i-⁠a chemat la pocăință. Cuviosul Grigorie le-⁠a proorocit moartea apropiată, pentru care, legându-⁠i o piatră de gât, l-⁠au înecat în Nipru. La 26 mai 1093 oștile rusești au suferit o înfrângere zdrobitoare pe râul Stugna. Cneazul Rostislav a fost rănit de moarte și s-⁠a înecat în râu. Când Vladimir Monomah a poruncit să fie îngropat fratele lui în catedrala Sfânta Sofia, pe peretele altarului paraclisului Sfântului Gheorghe, lângă mormântul Iaroslavicilor, a apărut o inscripție de învinuire: „În luna mai, în ziua a douăzeci și cincea, a fost înecat Grigorie de cneaz”. După Patericul de la Peșteri, trupul Cuviosului Grigorie a fost aflat, în ziua a treia de la mucenicia lui, prin minune, în chilia lui încuiată.

Moaștele

Uneori făcătorul de minuni Grigorie este socotit una cu Grigorie, alcătuitorul de canoane, poate cel ce a rânduit slujbele pentru cneazul Vladimir, pentru Cuviosul Teodosie al Peșterilor și pentru mutarea moaștelor Sfinților Boris și Gleb. Dar Patericul de la Peșteri deosebește pe cei doi monahi. Moaștele Cuviosului Grigorie se odihnesc în Peșterile Apropiate, lângă cele ale Cuviosului Nicolae Sviatoșa. Cercetările medico-⁠antropologice ale sfintelor moaște ale Lavrei Peșterilor au arătat că a murit la vârsta de cincizeci până la șaizeci de ani și că avea o înălțime de 172 de centimetri.