Isidor de Iurev

Sfântul sfințit mucenic Isidor de Iuriev (mort în 1472, la Iuriev, azi Tartu) a fost preot la biserica Sfântului Nicolae din Iuriev, ucis după tradiție, împreună cu șaptezeci și doi de credincioși ai săi, pentru că a refuzat să primească catolicismul. Se pomenește la 8 ianuarie (stil vechi), precum și în Soborul Sfinților din Pskov. Cinstirea lui în toată Biserica a fost rânduită de Sfântul Sinod în 1897.

Mucenicia

Viața lui a fost scrisă în veacul al XVI-⁠lea de preotul Vasile (în monahism Varlaam). Potrivit ei, în 1472, în sărbătoarea Botezului Domnului, în timp ce preotul Isidor al bisericii rusești din Iuriev (Dorpat) sfințea apa pe râul Omovja, a fost prins din porunca episcopului catolic local și aruncat în temniță. Cu el au fost arestați șaptezeci și doi dintre enoriașii bisericii lui. Au fost îndemnați să se lepede de ortodoxie, dar au refuzat. În temniță Isidor i-⁠a împărtășit pe toți cei ce erau cu el, înainte ca toți să fie uciși. Au fost înecați în râul Omovja, în locul unde Isidor sfințise apa de Bobotează.

În revărsarea de primăvară trupurile celor uciși au fost găsite pe mal, la trei verste în susul râului, și au fost îngropate cu cinste în biserica Sfântului Nicolae din Iuriev. Potrivit celei de-⁠a treia redactări a Povestirii despre începutul mănăstirii Pskov-⁠Pecerska, preotul Ioan, care slujise împreună cu Isidor la Iuriev, a fugit de prigoană la Pskov încă în jurul lui 1470 și a ajuns mai târziu întemeietorul mănăstirii Pskov-⁠Pecerska.

Viața scrisă și cinstirea

În secolul al XVI-⁠lea au apărut două redactări ale Vieții, una scurtă, probabil pentru Minee, și una lungă, scrisă la cererea Sfântului Macarie, mitropolitul Moscovei. Slujba Sfântului Isidor se știe din copii din secolul al XVII-⁠lea. Moaștele nu s-⁠au păstrat, cel mai probabil din pricina nimicirii lăcașurilor ortodoxe în vremea Reformei. Viața s-⁠a alcătuit în ajunul războiului din Livonia și probabil trebuia să ajute la întemeierea poziției statului moscovit în el. Cinstirea s-⁠a întrerupt pe neașteptate în mijlocul secolului al XVII-⁠lea, din pricini nu pe deplin limpezi.

După o lungă uitare, mitropolitul Evghenie (Bolhovitinov) a pomenit în 1831 pe mucenicii din Iuriev ca sfinți cinstiți la Pskov. Cinstirea în toată Biserica a fost reînnoită la sfârșitul secolului al XIX-⁠lea din inițiativa arhiepiscopului Arsenie (Briancev) al Rigăi. La 16 mai 1896 s-⁠a pus piatra de temelie a unei biserici în cinstea lor la Valga, lângă Tartu. În același an s-⁠a alcătuit o slujbă anume, iar în 1897 Sfântul Sinod a rânduit cinstirea sfântului sfințit mucenic Isidor de Iuriev în toată Biserica.

La începutul secolului XX, prin osteneala protoiereului Pavel Culbuș (viitorul sfânt mucenic Platon de Reval), s-⁠a ridicat la Sankt-⁠Petersburg biserica Sfântului Isidor pentru ortodocșii estoni, iar în 1898 s-⁠a întemeiat frăția ortodoxă ruso-⁠estonă a Sfântului Isidor. Există biserică a sfântului și la mănăstirea de maici Pühtitsa, în Estonia, iar la Krasnodar a fost ridicată o capelă închinată lui. Din 2007, cu binecuvântarea mitropolitului Corneliu al Tallinnului, a fost înființat un ordin și o medalie a Sfântului Isidor de Iuriev. În 1971, scriitorul Iuri Vronski a scris despre el o povestire-⁠baladă, „Copca din Iuriev”.