Semeia

Sfântul Prooroc Semeia (Șemaia, Semeias, Samaia) a fost prooroc în vremea regelui Roboam, fiul lui Solomon, „omul lui Dumnezeu” care a oprit războiul dintre Iuda și Israel. Numele lui înseamnă „pe care Domnul l-⁠a auzit”. Se pomenește la 8 ianuarie și, în Biserica Ortodoxă, și la 9 ianuarie.

Povestirea biblică

După izvoarele ucrainene și rusești, s-⁠a născut la Silo, în zilele lui Solomon, a trăit în zilele lui Solomon și ale fiului său Roboam și a ținut însemnări despre domnia lui Roboam. În zilele lui Roboam (după datarea dată de unele izvoare, 980-963 înainte de Hristos) regatul s-⁠a împărțit: Roboam, moștenitorul lui Solomon, atrăsese mânia poporului, neînvoindu-⁠se să micșoreze dările așezate pe vremea tatălui său; poporul s-⁠a adunat la Sihem, s-⁠a răsculat și s-⁠a despărțit de el. Numai semințiile lui Iuda și Veniamin au rămas de partea regelui; cele zece seminții din nord au întemeiat un regat nou, al lui Israel, și l-⁠au ales rege pe Ieroboam I, uns de proorocul Ahia. Potrivit textului Scripturii, despărțirea a fost o pedeapsă pentru păcatele lui Solomon.

Roboam a adunat o oaste de o sută optzeci de mii de ostași ca să aducă înapoi cu sila cele zece seminții răzvrătite. Atunci cuvântul lui Dumnezeu a venit către Semeia, omul lui Dumnezeu: să spună lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, și întregii case a lui Iuda și Veniamin și celorlalți din popor: „Așa zice Domnul: Nu vă suiți, nu vă luptați cu frații voștri, fiii lui Israel; întoarceți-⁠vă fiecare la casa lui, căci de la Mine s-⁠a făcut lucrul acesta” (3 Regi 12, 22-24). Ei au ascultat cuvântul Domnului și s-⁠au întors acasă, așa cum le-⁠a poruncit Domnul. Cuvintele proorocului au fost ascultate, iar oastea s-⁠a retras; un comentator a numit intervenția lui „o aducere aminte la timp a unității neamului, în ciuda împărțirii regatului”.

În al cincilea an al domniei lui Roboam, pentru că se depărtase de Domnul, Iuda a fost lovit de năvălirea regelui Egiptului, Susachim (Șișac, Șoșenc I). Oastea numeroasă a faraonului a luat toate cetățile întărite ale Iudei și s-⁠a apropiat de Ierusalim. Atunci proorocul Semeia a venit la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adăpostiseră în cetate, și le-⁠a spus: „Așa zice Domnul: Voi M-⁠ați părăsit, de aceea și Eu vă las în mâna lui Susachim” (2 Paralipomena 12, 5). Auzind aceasta, regele și căpeteniile s-⁠au smerit și au zis: „Drept este Domnul.” Atunci Semeia a primit o nouă descoperire: „S-⁠au smerit; nu-⁠i voi nimici, ci le voi da în curând izbăvire și mânia Mea nu se va revărsa asupra Ierusalimului prin mâna lui Susachim. Dar îi vor fi slugi, ca să cunoască ce este a-⁠Mi sluji Mie și a sluji împărățiilor pământului” (2 Paralipomena 12, 7-8). Tot după Paralipomena, el a prorocit și pedepsirea lui Roboam de către regele Egiptului.