Abo din Tbilisi

Sfântul Mucenic Abo din Tbilisi a fost arab de neam, convertit la creștinism, mucenic la Tbilisi și ocrotitor ceresc al orașului, ucis în 786. Este pomenit la 8 ianuarie în Biserica Ortodoxă Georgiană.

Viața

Abo s-⁠a născut în jurul anului 756, la Bagdad, într-⁠o familie musulmană. Lucra ca parfumier, făcând parfumuri și unguente alese. La șaptesprezece sau optsprezece ani a ajuns la Tbilisi, în urma prințului georgian Nerses, stăpânul Kartliei. Nerses, pârât la calif, stătuse trei ani în temniță; eliberat de un calif nou, l-⁠a luat pe Abo cu el. În Kartli, Abo a ajuns să creadă în Hristos, nu îndată, ci după o căutare grea, cu certuri aprinse chiar cu preoți și episcopi creștini în chestiuni de credință; certurile i-⁠au întărit convingerea că adevărul este în creștinism. La început i-⁠a fost frică să se declare creștin pe față, fiindcă Georgia de răsărit era sub stăpânire arabă; a lăsat doar obiceiul de a se ruga de cinci ori pe zi și a început să se roage în chip creștin.

Khazaria și Abhazia

Din pricini politice, prințul Nerses a trebuit să caute adăpost în Khazaria, la miazănoapte de Marea Caspică, unde nu stăpâneau musulmanii; Abo l-⁠a însoțit și a fost botezat acolo. Din Khazaria, Nerses s-⁠a mutat în Abhazia, tot slobodă de stăpânirea arabă, luându-⁠l cu el pe Abo, care a trăit acolo în rugăciune și nevoință, pregătindu-⁠se pentru o misiune viitoare. În 782, prințul și ai lui s-⁠au întors la Tbilisi, iar Abo, deși fusese prevenit că nu este în siguranță, l-⁠a urmat.

Mărturia

Vreme de aproape trei ani, Abo și-⁠a mărturisit pe față credința pe străzile Tbilisiului, întărind prin pilda lui pe creștinii care încercau să scape de stăpânirea arabă și căutând să-⁠i aducă la credință pe arabii de neamul lui. Amenințările și avertismentele nu i-⁠au stins râvna. În 785 a fost pârât ca creștin dregătorilor arabi din Tbilisi și a fost arestat. Judecătorul a încercat să-⁠l întoarcă la credința strămoșilor, dar el și-⁠a mărturisit credința în fața judecății, a fost închis și a fost ucis, tăiat cu sabia, la 6 ianuarie 786. După Viață, trupul i-⁠a fost ars, iar cenușa, într-⁠o piele de oaie, aruncată în râul Kura. Despre locul acela se povestește că s-⁠au văzut coloane de lumină.

Scrierea despre el

Viața lui, Martiriul Sfântului Abo, a fost scrisă de Ioane Sabanisdze, scriitor georgian din aceeași vreme, care a fost martor la ce a făcut Abo. Este una dintre cele mai vechi scrieri georgiene. Pe locul unde i-⁠a fost ars trupul, pe malul Kurei, s-⁠a ridicat în veacul al XIII-⁠lea biserica Metehi.