Grigorie Iconarul

Cuviosul Grigorie Iconarul (zugravul de icoane) a fost monah al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, între secolele al XI-⁠lea și al XIII-⁠lea. Se pomenește pe stil vechi la 8 august și la 28 septembrie (în soborul Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor Apropiate); mai este altul cu același nume la Peșteri, Grigorie făcătorul de minuni. Timpul vieții lui nu se cunoaște precis: în izvoare se dau ca an al morții 1074 sau 1105, dar acestea nu au nicio temelie. Anul 1105 din fișa noastră este deci doar o părere.

Ce se știe

Grigorie a fost zugrav de icoane. Unii autori îl socotesc tovarăș al cuviosului Alipie, dar nimic din izvoare nu o dovedește. În vechiul pomelnic al Mănăstirii Peșterilor (secolul al XV-⁠lea) sunt pomeniți cinci Grigorie. Iconar este numit întâia oară în prima ediție a Patericului de la Peșteri (1661), care cuprinde planul Peșterilor Apropiate, cu locul unde se află moaștele cuviosului Grigorie. „Descrierea sfinților ruși”, cunoscută din copii de la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, îl numără între sfinții Kievului. „Povestirea despre sfinții zugravi”, scrisă la începutul secolului al XVIII-⁠lea, spune și ea câte ceva despre el. Cinstirea în toată Biserica a început după încuviințarea Sfântului Sinod, în a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, de a se așeza în calendarele generale numele unor sfinți ai Kievului.

Erminia de zugrăvit icoane (sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea) rânduiește să fie zugrăvit așa: rus, cu barbă ca a Sfântului Ioan Gură de Aur, cu potcap negru pe cap, privind înapoi, în veșmânt monahal, cu degetele mâinii drepte ridicate și cu stânga lipită de piept.