Nicodim Krotkov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicodim Krotkov, arhiepiscopul Kostromei și Galiciului, a fost un ierarh rus care a trăit între anii 1868 și 1938. A fost o vreme episcop vicar de Akkerman (Cetatea Albă) în Eparhia Chișinăului, apoi a păstorit la Kiev, în Crimeea și la Kostroma.

Biserica îl cinstește ca mărturisitor al credinței în anii prigoanei sovietice: a trecut prin închisori, exiluri și lagăre și a murit în închisoarea din Iaroslavl. Este pomenit între Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

Copilăria și preoția de mir

Nicolae Vasilievici Krotkov s-⁠a născut la 29 noiembrie 1868 în satul Pogreșino, ținutul Nerehta, gubernia Kostroma (astăzi în regiunea Ivanovo). Tatăl lui era diacon în acel sat (după alte surse, preot).

A absolvit școala teologică din Kostroma în 1883 și seminarul teologic din același oraș în 1889. După aceea a fost învățător la școala parohială din satul Oleș, ținutul Galici.

În 1890 s-⁠a căsătorit cu Apolinaria Andreevna Uspenskaia. Din 25 februarie al aceluiași an a slujit ca preot la biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Tezino, ținutul Kineșma, fiind și profesor de religie la școala sătească.

În biserica lui a rânduit lecturi duhovnicești cu învățături pentru popor, înaintea cărora de obicei se citea un acatist. Izvorul românesc spune că avea un deosebit dar pentru muzică.

Monahul și dascălul

După câțiva ani i-⁠au murit fiica și apoi soția. Rămas singur, s-⁠a înscris la Academia Teologică din Kiev (în 1892 după unele izvoare, în 1896 după altele).

La 13 august 1899, fiind în anul al patrulea de studii, a fost tuns în monahism cu numele Nicodim, în cinstea dreptului Nicodim. A fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, iar în 1900 a terminat academia cu titlul de candidat în teologie.

A urmat o lungă slujire în școlile Bisericii. Din 1900 a fost supraveghetor al școlii teologice din Vladikavkaz, iar în 1902 a fost numit inspector al seminarului din Kutaisi, cu rangul de egumen.

La 8 ianuarie 1903 a fost ridicat la rangul de arhimandrit și numit rector al seminarului misionar din Ardon, în Osetia, unde a amenajat din banii săi o biserică în clădirea școlii. Din 1905 a fost rector al Seminarului Teologic din Pskov și președinte al consiliului școlar al eparhiei.

Episcop de Akkerman și de Cighirin

La 11 noiembrie 1907 a fost hirotonit episcop de Akkerman, vicar al Eparhiei Chișinăului. Hirotonia a fost săvârșită de episcopul Vladimir al Chișinăului, de fostul episcop de Akkerman Arcadie, de episcopul Serghie de Novomirgorod și de episcopul Inochentie de Kanev.

La 16 noiembrie 1911 a fost mutat ca episcop de Cighirin, vicar al Eparhiei Kievului, și stareț al Mănăstirii Sfântul Mihail cu cupole de aur. A fost și vicepreședinte al secției din Kiev a Societății Ortodoxe Imperiale pentru Palestina.

Din 1914 a condus Frăția Sfântului Vladimir, iar din 1915 comitetul clerului din Kiev pentru ajutorarea refugiaților. În mai 1916 a mers pe Frontul de Sud-⁠Vest, ducând daruri ostașilor. A primit ordinele Sfânta Ana și Sfântul Vladimir.

Anii revoluției la Kiev

Episcopul Nicodim avea convingeri conservatoare. În februarie 1917, împreună cu alți clerici din Kiev, i-⁠a cerut țarului să dizolve Duma de Stat. După revoluția din februarie a fost trimis la Saratov, dar la stăruința clericilor și mirenilor din Kiev a fost readus în scaun după trei luni.

În 1917 a inițiat înființarea Consiliului parohiilor unite și a Frăției consiliilor parohiale. A fost cel mai apropiat ajutor al mitropolitului Vladimir (Bogoiavlenski) al Kievului și s-⁠a opus mișcării pentru autocefalia Bisericii din Ucraina.

După uciderea mitropolitului Vladimir, în ianuarie 1918, a condus Eparhia Kievului până în mai. La 29 aprilie 1918 l-⁠a uns pe Pavlo Skoropadski ca hatman al Ucrainei în catedrala Sfânta Sofia și a săvârșit apoi un Te Deum în piața catedralei.

A sprijinit alegerea ca mitropolit al Kievului a lui Antonie (Hrapovițki), și el potrivnic autocefaliei. În 1918 a participat, ca locțiitor al mitropolitului Antonie, la a treia sesiune a Sinodului local al Bisericii Ruse.

Spre sfârșitul vieții și-⁠a rezumat astfel atitudinea din anii războiului civil: a stat pentru Biserica și patria una și nedespărțită, indiferent de puterea care ar fi stăpânit-⁠o.

Captivitate și refugiu

În 1918 a fost arestat de autoritățile Directoratului Republicii Populare Ucrainene și a petrecut nouă luni în captivitate, mai întâi în Galiția, apoi în Polonia. A împărțit această captivitate cu mitropolitul Antonie (Hrapovițki) și cu arhiepiscopul Evloghie (Gheorghievski).

În august 1919 s-⁠a întors la Kiev, iar în decembrie s-⁠a mutat în Crimeea. Din 1920 a condus comitetul pentru clericii refugiați de pe lângă Administrația bisericească superioară provizorie din sudul Rusiei. La 31 august 1920 i s-⁠a încredințat conducerea părților eliberate ale eparhiilor Kubanului și Mării Negre.

Arhiepiscop în Crimeea

În septembrie 1921 arhiepiscopul Dimitrie (Abașidze) al Crimeii s-⁠a retras. Prin decretul Sfântului Patriarh Tihon din 23 august 1921, Nicodim a primit conducerea Eparhiei Tauridei, fiind ridicat la rangul de arhiepiscop de Simferopol și Taurida.

Izvorul românesc arată că, în retragerile Armatei Albe, a ales să rămână cu credincioșii săi. În 1922 a fost arestat pentru împotrivire la confiscarea odoarelor bisericești și pentru adunări socotite ilegale. A fost condamnat la opt ani de închisoare cu izolare severă și închis la Nijni Novgorod.

S-⁠a îmbolnăvit de tifos și în 1923 a fost eliberat printr-⁠o amnistie. S-⁠a mutat la Moscova, cu gândul de a se întoarce în Crimeea. A fost numit membru al Sfântului Sinod, a slujit de mai multe ori împreună cu Patriarhul Tihon la Mănăstirea Donskoi și a ținut legătura prin scrisori cu turma lui din Crimeea.

În noiembrie 1923 poliția politică din Simferopol a cerut Moscovei să împiedice întoarcerea lui. Motivul arătat era că prezența arhiepiscopului ar fi slăbit mișcarea „înnoitoare” sprijinită de autorități în Crimeea.

Exilurile

La 14 ianuarie 1924 a fost arestat din nou și exilat pe doi ani în Turkestan, la Krasnovodsk. Eliberat în 1926, a slujit la Moscova în biserica Sfintei Treimi din Kapelki.

Curând a fost arestat iarăși și exilat pe trei ani în Turkestan, mai întâi la Kungrad, apoi la Kzîl-⁠Orda și la Turtkul. După eliberarea din 1929 i s-⁠a interzis să locuiască în orașele mari și în Ucraina.

S-⁠a așezat atunci la Vicuga, în fostul sat Tezino, acolo unde își începuse slujirea de preot cu aproape patruzeci de ani în urmă.

Arhiepiscop al Kostromei

La 10 iulie 1932 (după alte surse, 10 iunie) a fost numit arhiepiscop al Kostromei și Galiciului. În noiembrie același an a primit dreptul de a purta cruce pe culion.

A adunat în jurul său clerici care trecuseră prin închisori și exiluri și rămăseseră credincioși Ortodoxiei. Pe preoții întorși din surghiun i-⁠a ajutat să găsească parohii la sate și a înființat o casă de ajutor reciproc, condusă de protoiereul Pavel Ostrogski.

La chemarea lui au venit la Kostroma, în noiembrie 1933, episcopul Macarie (Karmazin) și profesorul N. I. Serebrianski, pe care îl cunoștea de la seminarul din Pskov. Istorisirea potrivit căreia ar fi salvat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Feodorovskaia după aruncarea în aer a catedralei nu este sigură, deoarece icoana se afla atunci la înnoitori.

Ultima arestare și sfârșitul mucenicesc

În noaptea de 4 decembrie 1936 a fost arestat în urma unui denunț al propriului secretar și condamnat la cinci ani de exil în ținutul Krasnoiarsk. Din cauza sănătății șubrede a fost lăsat în închisoare, unde i s-⁠a adus o nouă acuzație, de pregătire a unei răscoale împotriva puterii sovietice.

Anchetatorii i-⁠au atribuit și o mărturisire de spionaj în favoarea României și a Poloniei. Slăbit de interogatorii și de boală, arhiepiscopul Nicodim a trecut la Domnul la 21 august 1938, în spitalul închisorii din Iaroslavl.

Canonizarea și cinstirea

În 1995 a fost canonizat ca sfânt cu cinstire locală în Eparhia Kostromei și este pomenit în Soborul Sfinților din Kostroma. În august 2000, Soborul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut între Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în întreaga Biserică.

Chipul lui este pictat în biserica Învierii Domnului din Vicuga. Sfântul Sfințit Mucenic Nicodim este prăznuit la 8 august după calendarul iulian, adică la 21 august, ziua mutării sale la Domnul.