Grigorie Sinaitul

Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul a fost monah, scriitor duhovnicesc și învățător al rugăciunii minții, care a reînnoit rugăciunea lui Iisus pe Muntele Athos la începutul veacului al XIV-⁠lea. Se trage din Asia Mică, de lângă Smirna, și a adormit în 1346. Biserica îl pomenește la 8 august.

S-⁠a născut la sfârșitul anilor 1260, în satul Kukulos, după alte izvoare la Clazomene, lângă Smirna, într-⁠o familie înstărită. În tinerețe a fost luat rob de turci, iar creștinii din Laodiceea l-⁠au răscumpărat. Ei au rămas impresionați de felul în care prizonierii cântau în biserică. După aceea a mers în Cipru, unde a primit tunderea monahală, apoi pe muntele Sinai, unde a primit schima mare și unde a trăit nevoințe aspre, de unde i-⁠a venit numele de Sinaitul. A făcut ascultare ca bucătar și brutar, a copiat cărți cu mână de caligraf și s-⁠a ostenit în post, priveghere, rugăciune și citirea Scripturii. Strictețea vieții lui a stârnit uimire la unii și pizmă la alții, așa că a plecat de la Sinai și a vizitat Ierusalimul, apoi Creta, unde a învățat de la un monah, Arsenie, rânduiala liniștirii, a isihiei.

În 1310 a venit în Muntele Athos și a rămas acolo până în 1335, la schitul Magula de lângă mănăstirea Filotheu. După viața lui, a găsit acolo doar trei monahi care cunoșteau isihia cu adevărat, între ei pe Sfântul Maxim Capsocalivitul. A făcut o chilie de liniște pentru rugăciunea minții împreună cu munca grea a monahului și a răspândit învățătura despre rugăciunea minții în chilii și mănăstiri. Învățătura lui era aspră și uneori se ciocnea cu vechea orânduială a vieții de obște. Când atacurile turcilor au făcut greu traiul pe Athos, el a plecat cu ucenicii în Imperiul Bulgar, sub ocrotirea țarului Ioan Alexandru, și a întemeiat o mănăstire lângă Paroria, în munții Strandja. Acolo au venit mulți ucenici, greci și bulgari. Printre ei au fost Sfântul Calist, mai târziu patriarh al Constantinopolului, care i-⁠a scris viața în jurul anului 1351, Sfântul Teodosie de la Târnovo, Romil de la Vidin, Grigorie cel Tânăr, Gherasim de la Evripos și Sfântul Nicodim de la Tismana, cinstit și în Țara Românească.

A adormit la 27 noiembrie 1346, în munții Paroriei, aproape de Zabernovo de azi, în Bulgaria. Scrisele lui se află în Filocalie, în cinci lucrări: porunci și învățături, capitole despre semnele harului și ale înșelării, despre liniște și despre rugăciune. Duhovnicește, învățătura lui a stat la baza misticii bizantine din secolul al XIV-⁠lea. Sfântul Grigorie Palama a fost, după unii, ucenic al lui în duh.