Grigorie Nicolski

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Nicolski a fost preot în Kuban și a primit cununa muceniei în 1918. S-⁠a născut la 13 noiembrie 1854 în stanița Iarijenskaia, în ținutul Armatei Donului, în familia preotului cazac Nicolae Grigorievici și a Parascovei Ivanovna. Crescut în biserică, a învățat la școala duhovnicească din Novocerkassk, apoi a fost câțiva ani în serviciul de stat, încheiat ca șef al stației de telegraf din județul Țarev, gubernia Astrahan; acolo s-⁠a și căsătorit cu Elisaveta Ivanovna.

La sfârșitul lui 1883 s-⁠a retras din serviciu și a primit sfânta preoție: la 13 noiembrie a fost hirotonit diacon de episcopul Evghenie al Astrahanului, iar a doua zi, ziua apostolului Filip, preot. A fost numit paroh la biserica Sfântul Arhanghel Mihail din Mihailovskoe și zece ani a slujit în biserici sătești din județele Enotaevsk și Țarev, ca misionar în Societatea misionară ortodoxă. În 1892 a trecut în eparhia Stavropolului, la biserica Sfântul Alexei din stanița Novoleușkovskaia, unde a susținut școlile bisericești pentru copiii cazacilor. La începutul anilor 1910 a pornit zidirea unei biserici mari de piatră, cu trei altare, pusă în 1912 și sfințită în 1914 cu hramul Icoanei Maicii Domnului de la Kazan.

În ianuarie 1915, la cererea lui, a fost mutat preot la mănăstirea de maici Maria Magdalena de pe Marea Neagră, unde a condus școala secției de fete a adăpostului de corecție din Kuban. Era cunoscut ca păstor evlavios și bun și de pelerinii veniți de departe din stanițele Kubanului.

În 1918, la începutul războiului civil, detașamente revoluționare năvăleau în mănăstire. La 27 iunie (10 iulie), pe când slujea Sfânta Liturghie în catedrala Înălțării, soldații nu au îndrăznit să-⁠l aresteze în fața credincioșilor care se împărtășeau. După slujbă l-⁠au prins, l-⁠au dus cu baionetele în afara zidurilor și l-⁠au bătut cu paturile armelor și cu cizmele; când a încercat să-⁠și facă semnul crucii, i-⁠au lovit mâna. „Te vom împărtăși noi”, au strigat și i-⁠au tras un foc de revolver în gură. Locul înmormântării nu se cunoaște.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a inclus numele lui în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse la 4 aprilie 2019, hotărând pomenirea la 27 iunie (stil vechi; 10 iulie stil nou).