Gurloës din Quimperlé

Gurloës din Quimperlé (numit și Urlo, Urlou sau Ourlou) a fost primul egumen al abației Sainte-⁠Croix din Quimperlé, în Bretania, și a murit în 1057. Este pomenit la 25 august.

A fost binecuvântat egumen la 14 septembrie 1029 de Orscand, episcopul de Vannes, și s-⁠a așezat în noua abație cu doisprezece monahi veniți, ca și el, de la abația Saint-⁠Sauveur din Redon. În aceeași zi, Alain Canhiart a dat mănăstirii un domeniu cu Lothéa, Baye, Mellac, Tréméven și Belle-⁠Île. A murit în 1057, după ce a condus abația douăzeci și opt de ani mai puțin douăzeci de zile, după spusa lui Dom Placide Le Duc. A fost numit fericit de papă.

În 1083 moaștele lui au fost ridicate în cripta abației. De atunci a fost foarte cinstit, fiind chemat în ajutor pentru dureri de cap și de rinichi și pentru gută; în limba bretonă gută se numește „răul Sfântului Urlou”. Despre viața lui propriu-⁠zisă se știe puțin.

Este un sfânt local al Bretaniei, în Apus; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.