Hrisia din Roma

Sfânta Muceniță Hrisia din Roma, fecioară, a pătimit în anul 269, în același șir al mucenicilor cu Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit, episcopul Ostiei, și cu mucenicii Chensorin și Savin și încă douăzeci de alții.

Ea a fost adusă la judecată în vremea împăratului Claudiu al II-⁠lea, când sfântul Chensorin, prim-⁠dregător, a fost aruncat în temniță pentru credință. Fecioara Hrisia s-⁠a mărturisit creștină cu curaj și a fost supusă la chinuri cumplite, după care a fost înecată în mare. Împreună cu ea au pătimit Filicle, Maxim, Hercolin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Erm, Maur, Eusebiu, Rustic, Monagrie, Amandin, Olimpie, Ciprian, Teodor, Tribun, preotul Maxim, diaconul Arhelau și episcopul Chirin.

Moaștele Sfântului Ipolit au fost așezate la Roma, în biserica Sfinților Laurențiu și a papei Damas. Ipolit a fost ucenic al Sfântului Irineu al Lyonului și este cunoscut ca teolog creștin, autor al multor scrieri împotriva ereticilor. A alcătuit un Canon pascal, vestita lucrare despre Hristos și Cuvântul despre Antihrist. A scris și multe tâlcuiri la Sfânta Scriptură: la Facere, Ieșire, Pilde, Eclesiast, Cântarea Cântărilor, la Evangheliile după Matei, Luca și Ioan, la proorocii Isaia, Iezechiel, Daniel și Zaharia, la psalmii lui David și la Apocalipsă. O parte din scrierile lui s-⁠au păstrat doar în fragmente; întregi au rămas cuvintele despre Botezul Domnului și despre proorocul Daniel, model al artei predicii bisericești vechi. El a aflat de chinurile mucenicilor și, deși bătrân, a venit la judecată și a mustrat pe prigonitor, numindu-⁠l setos de sânge; după multe chinuri, i-⁠au legat mâinile și picioarele și l-⁠au aruncat în mare.

Sfinții sunt pomeniți la 12 februarie (stil nou, adică 30 ianuarie pe stil vechi).