Hristu

Sfântul Sfințit Mucenic Hristu a fost preot în Elida, în Peloponez, și a murit mucenic prin tăierea capului la 9 martie 1716, împreună cu Sfântul Nou Mucenic Panagos. Era din Andravida și avea soție și doi copii mici.

Părinții lui trecuseră la islam sub presiunea turcilor, dar Hristu a crescut în frica de Dumnezeu. Nu iubea treburile lumii și a voit să se facă preot însurat, ca să nu i se tulbure mintea; a fost hirotonit la Patras. În 1715, după treizeci de ani de stăpânire venețiană, Peloponezul a revenit turcilor.

Prins și ținut în fiare în închisoare, a fost îndemnat de judecător să nu-⁠și piardă viața și pe cei dragi. Biciuit, a rămas neclintit, dar soția lui l-⁠a rugat atât de stăruitor, încât a promis că a doua zi va face după sfatul ei. Vestea a bucurat pe turci și a întristat pe creștini. Mai târziu, șeful preoților închiși l-⁠a mustrat cu asprime, iar Hristu a oftat din adâncul inimii și s-⁠a căit. A petrecut noaptea în rugăciune, în psalmodie și în lacrimi. A doua zi, înaintea agăi Murat, a mulțumit lui Hristos că nu l-⁠a lăsat să cadă și a zis: Creștin am fost și sunt. A fost decapitat; trupul a rămas patru zile neîngropat, apoi a fost îngropat în biserica Sfântului Nicolae din Gastouni, în același mormânt cu Panagos. Slujba lor se cântă împreună cu cea a Sfinților Patruzeci de Mucenici.