Iachisol din Corfu

Sfântul Mucenic Iachisol din Corfu este unul dintre cei șapte tâlhari care au fost întorși la Hristos în temniță de Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru și au murit mucenici în Corfu (Kerkira). Ceilalți șase sunt Satornie, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie. Calendarul îi pomenește împreună cu apostolii și cu alți mucenici: Murin, Zinon, Evsevie, Neon și Vitalie.

Apostolul Iason era din Tars, în Asia Mică, și a fost primul creștin din cetate. Apostolul Sosipatru era din Ahaia. Amândoi au ajuns ucenici ai Apostolului Pavel, care i-⁠a numit „rudele” sale (Romani 16, 21). Iason a fost pus episcop în Tarsul natal, iar Sosipatru la Iconiu. Cu predica Evangheliei au pornit spre apus și în anul 63 au ajuns în insula Kerkira (Corfu) din Marea Ionică, lângă Grecia. Acolo au ridicat o biserică în cinstea întâiului mucenic Ștefan și au botezat pe mulți. Guvernatorul insulei a aflat și i-⁠a închis într-⁠o temniță unde se aflau șapte tâlhari: Satornie, Iachisol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie. Apostolii i-⁠au întors la Hristos. Pentru mărturisirea lui Hristos, cei șapte deținuți au murit mucenici într-⁠un cazan cu smoală topită, sulf și ceară.

Temnicerul, văzând nevoința lor mucenicească, s-⁠a declarat creștin. Pentru aceasta i-⁠au tăiat mâna stângă, apoi ambele picioare și în sfârșit capul. Pe apostolii Iason și Sosipatru guvernatorul a poruncit să fie bătuți cu biciul și iar închiși.

Aflând cum suferă mucenicii pentru Hristos, fiica guvernatorului, fecioara Kerkira, s-⁠a declarat creștină și și-⁠a împărțit toate podoabele săracilor. Mâniat, guvernatorul a încercat să o convingă să se lepede de Hristos, dar Sfânta Kerkira a stat neclintită și în fața îndemnurilor, și în fața amenințărilor. Atunci tatăl furios a născocit o pedeapsă cumplită pentru fiica lui: a poruncit să fie pusă într-⁠o temniță separată și să fie lăsat să intre la ea tâlharul și desfrânatul Murin, ca să o necinstească pe mireasa lui Hristos. Dar când tâlharul s-⁠a apropiat de ușa temniței, un urs s-⁠a aruncat asupra lui. Sfânta Kerkira a auzit zgomotul, a alungat fiara în numele lui Hristos, iar apoi, cu rugăciune, a vindecat rănile lui Murin. După aceasta l-⁠a luminat cu credința lui Hristos, iar Sfântul Murin s-⁠a declarat creștin și a fost ucis pe loc.

Guvernatorul a poruncit să fie dată foc temniței, dar sfânta fecioară a rămas în viață. Atunci, din porunca tatălui cumplit, a fost spânzurată de un copac, înăbușită cu fum înțepător și împușcată cu săgeți. După moartea ei, guvernatorul a hotărât să omoare pe toți creștinii din insula Kerkira. Mucenicii Zinon, Evsevie, Neon și Vitalie, luminați de apostolii Iason și Sosipatru, au fost arși.

Locuitorii insulei, ca să scape de prigoană, au trecut pe o insulă vecină. Guvernatorul a pornit după ei cu o ceată de ostași, dar a fost înghițit de valuri. Urmașul lui a poruncit să fie aruncați apostolii Iason și Sosipatru într-⁠un cazan cu smoală clocotită, dar, văzându-⁠i nevătămați, a strigat cu lacrimi: „Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru, miluiește-⁠mă”. Apostolii eliberați l-⁠au botezat și i-⁠au dat numele Sebastian. Cu ajutorul lui au ridicat în insulă câteva biserici și, trăind acolo până la adâncă bătrânețe, au sporit turma lui Hristos prin predica lor înflăcărată.

Sunt pomeniți la 11 mai (stil nou).