Iacov de la Borovici

Sfântul Iacov de la Borovici a murit în jurul anului 1540 și este sfânt al Bisericii Ruse, făcător de minuni al Borovicilor și al Novgorodului. Pomenirea lui este la 23 octombrie, iar în marțea Săptămânii Luminate (22 mai, după alte izvoare), cu slujbă cu șase stihiri. Nu se păstrează știri despre viața lui. Tradiția îl numește corăbier cucernic și nebun pentru Hristos, ucis de tunet în jurul anului 1540. Izvorul sârb îl numește cuvios mucenic.

Viața lui spune că în acel an, în a treia zi a Paștilor, spre așezarea novgorodeană Borovici a plutit pe râul Msta un sloi de gheață cu un trunchi de stejar (sicriu), în care se afla trupul unui tânăr. Locuitorii, nevrând să aibă de-⁠a face cu cercetări în privința unui mort necunoscut, au împins sloiul în mijlocul râului, dar acesta s-⁠a întors iar la mal. Noaptea, bătrânii satului l-⁠au văzut în vis pe acest tânăr, care a spus că este creștin ca și ei, să nu-⁠l alunge, că numele lui este Iacov și că l-⁠a primit în cinstea sfântului Iacov, fratele Domnului. După aceasta, moaștele au fost așezate într-⁠o capelă, iar în 1544 au fost mutate la Mănăstirea Sfântului Duh. În același an s-⁠a rânduit prăznuirea sfântului Iacov de la Borovici (din 1572 s-⁠a rânduit o prăznuire cu polieleu). După izvorul sârb, trupul a fost îngropat de localnici și dus în biserica lor închinată Pogorârii Sfântului Duh, și de la moaștele lui au apărut multe minuni.

În 1657 patriarhul Nikon a mutat moaștele sfântului Iacov la lacul Valdai, la Mănăstirea Iverskaia din Valdai. O parte din moaște a rămas la mănăstirea din Borovici. În 1858 Feodor Verhovțev a făcut o raclă nouă pentru moaște, aflată în catedrala Adormirii a Mănăstirii Iverskaia. O părticică din moaștele fericitului și dreptului Iacov este cuprinsă în Crucea de la Kii. La Valdai, în 1826, s-⁠a zidit capela Sfântului Iacov de la Borovici, care s-⁠a păstrat până astăzi.