Teodorit al Antiohiei

Sfântul Sfințit Mucenic Teodorit a fost preot sirian de limbă greacă și păstrător al odoarelor sfinte din Antiohia. A murit mucenic în vremea împăratului Iulian Apostatul, în anul 362. Moaștele lui au fost duse mai târziu la Uzès, în sudul Franței, și puse în catedrala care îi poartă numele. Izvoarele nu se potrivesc asupra zilei: un izvor spune că a murit la 22 octombrie 362, calendarul nostru dă 23 octombrie, iar izvorul sârb spune pomenirea la 8 martie după calendarul vechi (21 martie după cel nou). Viața lui este păstrată doar în scrieri apologetice.

Împăratul Iulian Apostatul și-⁠a făcut unchiul, tot Iulian, comite și guvernator al Răsăritului. Aflând că în vistieria uneia dintre bisericile Antiohiei este multă bogăție, comitele Iulian a hotărât să o ia și a dat o poruncă prin care interzicea clerului să slujească. Biserica era cea zidită de Constantin cel Mare, numită „Biserica de Aur” de popor, pentru aurirea ei și pentru multele vase de aur și argint din ea; împăratul îi dăruise mari moșii, pentru întreținerea multor preoți. Teodorit, preotul care păstra vasele sfinte, nu și-⁠a părăsit turma și a continuat să slujească în public Dumnezeiasca Liturghie. Comitele Iulian a poruncit să fie arestat și adus înaintea lui, cu mâinile legate la spate.

L-⁠a învinuit că dărâmase statuile zeilor într-⁠o domnie dinainte. Teodorit i-⁠a răspuns mustrându-⁠l pentru lepădarea lui de credință, și a spus, după tradiție, că Dumnezeul cel răstignit, pe care îl hulea, îl va trimite în iad, pe el și pe tiranul căruia îi slujea. Izvorul sârb spune că Teodorit l-⁠a mustrat că s-⁠a întors la idoli precum câinele la ce a vărsat. Comitele a poruncit atunci să fie chinuit. Se spune că, atunci când judecătorul s-⁠a făcut vinovat de o batjocură în Biserica de Aur, Teodorit i-⁠a prorocit o moarte grozavă, care nu a întârziat: din ceasul acela l-⁠au apucat dureri, și partea de jos a trupului i-⁠a fost mâncată de viermi, și a murit în cumplite chinuri. Tot astfel s-⁠a întâmplat și cu ajutorul lui, Felix. Teodorit a fost ucis cu securea pentru Hristos și, după unele izvoare, decapitat în anul 362.