Iacov de la Jeleznîi Borok

Cuviosul Iacov de la Jeleznîi Borok (a doua jumătate a secolului al XIV-⁠lea - 11 aprilie 1442) a fost un monah rus, fiul unui boier din Galici, ucenic al Sfântului Serghie de Radonej și întemeietorul mănăstirii Jeleznoborovsk. Se pomenește la 11 aprilie, ziua adormirii, la 5 mai, ziua aflării moaștelor, și în soboarele sfinților din Radonej și Kostroma.

Viața

Era fiul boierului Anosov (Amosov), care avea pământuri la Galici, lângă Kostroma. Din tinerețe, râvnind la Dumnezeu, a venit la mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej și a primit de la el tunderea în monahism. A stat câțiva ani la mănăstirea Sfântului Serghie, iar în 1392 s-⁠a retras într-⁠un ținut pustiu numit Jeleznîi Borok, pe malul râului Tebza, unde a devenit cunoscut prin viața lui sfântă. În 1415, marele cneaz al Moscovei, Vasili Dmitrievici, a avut o mare grijă: soția sa, Sofia Vitovtovna, mai târziu monahia Sinclitichia, s-⁠a îmbolnăvit grav înainte de naștere. A trimis la Iacov să-⁠i ceară ajutor de rugăciune și să afle dacă soția va trăi. Cuviosul a răspuns că ea va trăi și va naște un fiu, și l-⁠a rugat pe cneaz să se roage Sfântului Mucenic Longhin. Totul s-⁠a sfârșit cu bine, iar pruncul, Vasili, a ajuns marele cneaz Vasili Vasilievici.

Drept mulțumire, cneazul Vasili Dmitrievici a dăruit lui Iacov o sumă mare pentru zidirea unei mănăstiri cu biserică, și curând pe malul Tebzei s-⁠a ridicat o mănăstire nouă, numită Jeleznoborovsk. În 1429, după un atac al tătarilor, mănăstirea a fost în ruine și Iacov a trebuit s-⁠o refacă. Împreună cu frații a ridicat biserica Sfântului Nicolae și a săpat iazuri. Mănăstirea refăcută a trăit după rânduiala strictă luată de la mănăstirea Sfântului Serghie, iar în anii de foamete a hrănit mulți săraci. După mulți ani frații l-⁠au rugat să primească egumenia. Foarte bătrân, a adormit în mănăstirea lui și a fost îngropat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul.

Cinstirea

Pomenirea lui locală a fost stabilită înainte de 1628, iar primul paraclis închinat lui exista în 1635, în biserica Sfinții Boris și Gleb din Galici. Se cunosc cam cincizeci de vindecări la moaștele lui, între care a unui îndrăcit, Nifont, și a monahului Teodosie, care a zăcut trei ani paralizat și s-⁠a vindecat abia după ce a făgăduit la moaște să nu părăsească mănăstirea. Pentru aceste vindecări s-⁠a zugrăvit o icoană cu cincisprezece scene. Moaștele au fost aflate neputrezite la 5 mai 1613 și se odihnesc sub pardoseala bisericii mănăstirii. Ultimele minuni au fost înregistrate la începutul anilor 1920, când ieromonahul Ioasaf (Sazonov) săvârșea molebene la moaște, iar pentru aceasta a fost arestat în 1924, învinuit că a folosit prejudecățile religioase ale mulțimilor.