Guthlac de la Crowland

Sfântul Cuvios Guthlac a fost un pustnic englez din secolele al VII-⁠lea și al VIII-⁠lea, care și-⁠a petrecut ultimii ani în Crowland, în mlaștinile Fens din Lincolnshire. A fost unul dintre primii sfinți ieșiți chiar din neamul anglo-⁠saxon. Este cinstit de Bisericile Ortodoxă, Catolică și Anglicană. Este pomenit la 11 aprilie, iar în Biserica Rusă în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Britania și Irlanda.

Era fiul lui Penwald, nobil din regatul Merciei, și al Tettei. Sora lui, Pega, este de asemenea cinstită ca sfântă. Viața lui, cea mai sigură sursă, a fost scrisă între 730 și 740 de monahul Felix. După aceasta, la nașterea lui o mână înconjurată de lumină aurie și roșie a coborât din cer și a binecuvântat casa în care mama lui cucernică năștea, și a dispărut în cer, iar oamenii au căzut cu fața la pământ și au slăvit pe Domnul. La cincisprezece ani a intrat în oastea regelui Æthelred al Merciei, iar după nouă ani, gândindu-⁠se la viața lui, a hotărât să se dedice lui Dumnezeu. A intrat la mănăstirea dublă din Repton, la 24 de ani. După doi ani s-⁠a simțit chemat la viața de pustnic și s-⁠a mutat pe insula Croyland, azi Crowland, în ziua Sfântului Bartolomeu din 699. Sfântul Bartolomeu i-⁠a fost sprijin și mângâiere, arătându-⁠i-⁠se adesea când era ispitit și atacat de demoni. Felix spune că Guthlac înțelegea limba demonilor britoni care îl chinuiau, pentru că trăise un timp printre britonii celți.

A clădit un mic paraclis și chilii în latura unui tumul jefuit din insulă și a trăit acolo până la moarte. Era renumit pentru minuni de vindecare, prevestea viitorul, izgonea demoni și avea putere asupra păsărilor, peștilor și fiarelor. Mulți veneau la el pentru povață. A adăpostit pe Æthelbald, viitorul rege al Merciei, care fugea de vărul său Ceolred, și i-⁠a prevestit că va domni. Æthelbald a făgăduit să-⁠i ridice o mănăstire, iar după ce a ajuns rege și-⁠a ținut cuvântul și a început Crowland Abbey în ziua Sfântului Bartolomeu din 716, deși Guthlac murise cu doi ani înainte.

Felix spune că Guthlac și-⁠a prevăzut moartea, vorbind cu îngeri în ultimele zile. În clipa morții din gura lui a ieșit o mireasmă dulce, ca de nectar, iar sufletul lui a plecat într-⁠o rază de lumină, în vreme ce îngerii cântau. A cerut de la Ecgburh, stareța Repton-⁠ului, un sicriu de plumb și un giulgiu de in, ca slujba de înmormântare să fie săvârșită de sora lui, Pega. Aceasta a venit în ziua de după moarte și a găsit insula plină de mireasma ambroziei. L-⁠a îngropat pe movilă după trei zile de rugăciune. După un an, Pega a primit chemarea dumnezeiască să mute mormântul într-⁠o capelă din apropiere, iar trupul a fost aflat nestricat, cu giulgiul strălucind de lumină. După aceea Guthlac s-⁠a arătat lui Æthelbald într-⁠o vedenie, prevestindu-⁠i domnia.

Cinstirea lui a continuat în comunitatea monahală din Crowland, iar în 971 s-⁠a întemeiat acolo o mănăstire benedictină. Moaștele au fost mutate în 1136, iar în 1196 racla a fost așezată deasupra altarului principal. Satul Golcar din Yorkshire îi poartă numele, căci a predicat acolo în secolul al VIII-⁠lea. Felix și-⁠a scris viața din ordinul regelui Ælfwald al Angliei de Est, iar două poeme în engleza veche, Guthlac A și B, se află în Exeter Book, cea mai veche culegere de poezie engleză. Se propune că Shakespeare s-⁠ar fi inspirat dintr-⁠o piesă pierdută despre Guthlac pentru „Furtuna”.