Varsanufie al Tverului

Sfântul ierarh Varsanufie al Tverului (în lume Ioan Vasilievici, în jur de 1495 până la 11 aprilie 1576) a fost episcop de Tver și de Kașin, mai înainte egumen la Pesnoșa și arhimandrit la Kazan, unde a ajutat la așezarea eparhiei nou întemeiate. Se pomenește la 11 aprilie, la 4 octombrie (în soborul sfinților Kazanului) și în prima duminică după 29 iunie (în soborul sfinților Tverului); datele sunt pe stil vechi.

Robia și mănăstirea

S-⁠a născut pe la 1495 la Serpuhov, în familia unui preot. În 1512, pe când era tânăr, a fost prins de tătarii din Crimeea și vândut ca rob. După trei ani tatăl său l-⁠a răscumpărat; în timpul șederii în Crimeea a învățat limba tătară. Eliberat, a venit, după un legământ, la mănăstirea Andronicov din Moscova și a luat chipul monahal cu numele Varsanufie. În mănăstire s-⁠a făcut cunoscut prin viața lui înfrânată și în 1544 mitropolitul Macarie l-⁠a pus egumen la mănăstirea Sfântul Nicolae din Pesnoșa. În 1553 mănăstirea a fost vizitată de țarul Ivan al IV-⁠lea, care a băgat de seamă pe egumenul înzestrat, ce știa limba tătară.

La Kazan

În 1555 s-⁠a întemeiat eparhia Kazanului și, la porunca țarului, Varsanufie a fost înălțat la rang de arhimandrit și trimis, împreună cu Gurie și Gherman, să rânduiască noua eparhie. În 1557 a fost întemeiată la Kazan mănăstirea Schimbării la Față a Mântuitorului; Varsanufie a sfințit în ea prima biserică, de piatră, cu hramul Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni, iar mai târziu și catedrala Schimbării la Față. Până în 1565 numărul viețuitorilor mănăstirii a ajuns la o sută. Cunoscând limba și obiceiurile tătarilor, a făcut lucrare de misiune. Purta în taină lanțuri de nevoință și era socotit în stare să vindece bolile trupului, de aceea îl căutau mulți localnici, care, după predica lui, primeau creștinismul. În 1563 a murit primul arhiereu al Kazanului, Gurie, și slujba de înmormântare a făcut-⁠o Varsanufie; noul episcop ales a fost Gherman.

Episcop de Tver

În 1567, după moartea episcopului de Tver Acachie, Varsanufie a fost hirotonit la Moscova de mitropolitul Filip episcop al Tverului și al Kașinului. Ca arhiereu a continuat să trăiască aspru: noaptea se ruga și cosea potcape. În 1570 s-⁠a întors la Kazan și s-⁠a așezat la odihnă în mănăstirea Schimbării la Față. În scrierile din secolul al XIX-⁠lea se spune că acolo a primit schima mare, dar cea dintâi viață a lui, din secolul al XVI-⁠lea, nu amintește despre aceasta; lăsăm întrebarea deschisă. A murit la 11 aprilie 1576 și a fost îngropat de arhiepiscopul Tihon al Kazanului lângă sfântul Gurie, lângă altarul catedralei mănăstirii.

Aflarea moaștelor

Moaștele au fost aflate în 1595, odată cu cele ale sfântului Gurie. Descoperirea a făcut-⁠o viitorul patriarh Ermogen, când s-⁠a zidit o nouă biserică de piatră la mănăstire: lângă peretele altarului bisericii vechi de lemn au fost dezgropate sicriele, neatinse de stricăciune, și deschise de Ermogen în fața unei mari mulțimi. Ermogen a scris că moaștele lui Varsanufie se arătau cinstite de Dumnezeu cu multă nestricăciune; stricăciunea atinsese picioarele, dar oasele erau tari și neclintite, la fel ca la Gurie, iar veșmintele de îngropare, mai puternice decât cele noi. Sfinții Gurie și Varsanufie au fost canonizați prin porunca patriarhului Iov. Prima lor viață a alcătuit-⁠o patriarhul Ermogen, iar slujba a scris-⁠o Dimitrie al Rostovului. Până în 1918 moaștele au stat în catedrala Schimbării la Față, apoi au fost mutate la mănăstirea Maicii Domnului din Kazan, închisă în 1929. De atunci locul moaștelor lui Varsanufie nu se mai știe; la Muzeul Național al Tatarstanului s-⁠au păstrat doar părți din racla lui.