Antipa

Sfântul Sfințit Mucenic Antipa a fost, după tradiție, ucenic al Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul și episcop al Pergamului, în Asia Mică. El este „martorul credincios” despre care vorbește Apocalipsa 2, 13. Este pomenit la 11 aprilie și este cinstit ca ajutător în durerile de dinți.

Viața și mucenicia

Despre el se știe puțin, în afară de pomenirea din Apocalipsă: „Știu faptele tale și unde locuiești: acolo unde este scaunul Satanei; și ții numele Meu și nu te-⁠ai lepădat de credința Mea, nici în zilele în care Antipa, martorul Meu cel credincios, a fost omorât la voi, unde locuiește Satana.” Tertulian pomenește și el un sfânt cu numele Antipa, ucis în vremea lui Domițian. După tradiție, a studiat la vestita școală de medicină din Pergam și făcea doctorie fără plată, mai ales pentru durerile dinților. După moartea episcopului Gaiu, pe la anul 70, a fost hirotonit episcop al Bisericii din Pergam, după unele izvoare chiar de Sfântul Apostol Ioan, și a lucrat cu râvnă dumnezeiască.

Potrivit Vieții sale, locuitorii Pergamului erau idolatri, iar cel ce prindea și omora un creștin era socotit om bun. Se povestește că demonii, înfricoșați de Antipa, s-⁠au arătat în vis preoților idolești și le-⁠au spus că se tem de el și că trebuie să fugă din cetate din pricina lui. Preoții au ridicat mulțimea împotriva lui și l-⁠au silit să lepede pe Hristos și să se închine idolilor. Antipa le-⁠a răspuns: „Dacă zeii voștri, stăpâni ai lumii, se tem de mine, un om muritor, și sunt siliți să fugă din cetate, nu vedeți că toată credința voastră e o rătăcire?” I-⁠a vorbit și despre credința lui Hristos, ca despre singura adevărată. Ei s-⁠au mâniat și mai tare, l-⁠au dus pe bătrân în fața templului Artemidei, unde stătea un bou de aramă turnat, l-⁠au încins în foc și l-⁠au aruncat înăuntru. Sfântul a slăvit pe Dumnezeu în boul înroșit și s-⁠a rugat pentru turma lui și pentru toată lumea, până și-⁠a dat sufletul. După unii, în acel bou s-⁠a rugat și pentru cei care suferă de dinți.

Data mucenicirii nu este sigură: după o tradiție, în jurul anului 68, în vremea lui Nero; după alta, la sfârșitul domniei lui Domițian, în anul 92 sau 95. Trupul i-⁠a fost îngropat în taină de creștinii de acolo. În veacul al V-⁠lea s-⁠a zidit o biserică peste mormântul lui, iar moaștele, socotite izvorâtoare de mir, au fost loc de vindecări. După Gheorghe Chedrinos, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare, boul în care a murit a fost dus la Constantinopol.

Cinstirea

Sfântul Antipa este chemat pentru vindecarea durerilor și a bolilor dinților; Sfântul Nicodim Aghioritul îl numește în slujba lui „doctor al durerii de dinți”. A fost ales ocrotitorul stomatologilor, iar în 1966, la inițiativa profesorului Orestis Louridis, s-⁠a hotărât ridicarea unei biserici bizantine în curtea Facultății de Stomatologie din Atena; ea a fost sfințită la 25 mai 1975, iar în ea se păstrează o părticică din moaștele lui. În tradiția occidentală se vorbește și de un ulei sfânt izvorât din moaștele lui.