Iarlat de Tuam

Sfântul Cuvios Iarlat de Tuam (în irlandeză Iarlaithe mac Loga) a fost un preot și învățat din Connacht, în Irlanda, în secolul al VI-⁠lea. Este cinstit ca întemeietor al școlii monahale din Tuam și al arhiepiscopiei de Tuam, al cărei ocrotitor este. Calendarul îl numește și întemeietor al mănăstirii Cluain Fois; după alt izvor, el a fost întâiul episcop de Tuam.

Nu s-⁠a păstrat nicio viață medievală a sa; amintirea lui vine din genealogii, din martirologii, din vechile Vieți irlandeze ale Sfântului Brendan de Clonfert și dintr-⁠o biografie alcătuită în secolul al XVII-⁠lea de John Colgan. Genealogiile irlandeze cunosc doi sfinți cu numele Iarlat: fiul lui Lugh, cel de la Tuam, și fiul lui Trian, episcop de Armagh, iar unii cercetători cred că ar putea fi aceeași persoană.

În Viețile lui Brendan, acesta ar fi venit în Connacht să învețe de la Iarlat, vestit pentru înțelepciunea lui. Pe când Iarlat era bătrân, Brendan l-⁠a sfătuit să plece într-⁠un car nou și să se așeze acolo unde i se vor rupe cele două osii dinapoi, căci acolo avea să fie locul învierii lui și a multora după el. Osiile s-⁠au rupt la Tuaim dá Ghualann, «movila celor doi umeri», adică la Tuam. Iarlat a adormit „sătul de zile”, la 26 decembrie, în jurul anului 540, în vârstă de aproape nouăzeci de ani. Este pomenit în calendarul ortodox la 6 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.