Ieremia I

Sfântul Ieremia I a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului în două rânduri, între 1522 și 1524 și între 1525 și 1546, în vremea sultanului Soliman Magnificul. Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut în rândul sfinților la 10 ianuarie 2023 și îl pomenește în fiecare an la 13 ianuarie.

S-⁠a născut în 1485 la Zitsa, în Epir. N-⁠a avut parte de învățătură aleasă, dar avea mari însușiri de cârmuitor și era iubit de oameni. A fost mitropolit al Sofiei înainte de 1513. La 31 decembrie 1522, cu sprijinul arhontelui Constantin Kunupis, Sinodul l-⁠a ales patriarh al Constantinopolului, iar darurile aduse sultanului s-⁠au socotit la cinci sute de monede franceze și trei mii cinci sute de florini, ca datorie anuală. Curând după alegere a plecat la Cipru, în Egipt, pe Sinai și în Palestina, ca să slujească la Sfântul Mormânt. În vremea șederii lui la Ierusalim, clericii și fruntașii Constantinopolului l-⁠au mazilit necanonic, în aprilie sau mai 1524, și au pus în locul lui pe mitropolitul Ioanichie al Sozopolisului. Ieremia, cu patriarhii Ioachim I al Alexandriei, Mihail al V-⁠lea al Antiohiei și Dorotei al II-⁠lea al Ierusalimului, chemați la Ierusalim, l-⁠a afurisit pe Ioanichie. S-⁠a întors la Constantinopol, a fost primit cu bucurie de popor și a fost așezat la loc, oficial, la 24 septembrie 1525, cu hatișeriful sultanului. De atunci a avut o mare înrâurire și un cuvânt care a trecut peste al patriarhilor mai înainte, schimbați des în veacul al XV-⁠lea.

În 1536, fosta chilie Stavronichita, care aparținuse din 1287 mănăstirii Cutlumuș și apoi, până în 1533, Filoteului, a fost înălțată la rangul de mănăstire, a douăzecea de la Muntele Athos, ultima recunoscută oficial. La invitația Sfintei Comunități, patriarhul a luat parte personal la zidirea ei și a rămas binefăcătorul ei, iar în 1544 a declarat-⁠o stavropighială. A refăcut și mănăstirea Sfântul Luca (Osios Lukas). În timpul patriarhiei lui a izbutit să salveze multe biserici amenințate cu dărâmarea de către turci, cu argumentul că orașul s-⁠a predat, nu a fost cucerit. În 1537 a obținut un ferman al sultanului Soliman, prin care înceta transformarea bisericilor din Constantinopol în moschei, dar hotărârea nu a fost întărită de urmașii lui Soliman. Se pare că tot atunci s-⁠a statornicit obiceiul ca arhiereii să dea, la alegere, un dar în bani Patriarhiei, pentru susținerea ei. În octombrie 1538 a dăruit Patriarhiei o parte din averea sa.

A păstorit ca patriarh până în 1546, când s-⁠a îmbolnăvit. Potrivit unor izvoare, a plecat din scaun și s-⁠a retras la mănăstirea Bistrița de lângă Vrața, în Bulgaria de azi, unde s-⁠a călugărit în schima mare cu numele de Ioan. A murit la Vrața, la 13 ianuarie 1546, în drum spre Valahia.