Eleazar de la Anzer

Cuviosul Eleazar de la Anzer (mort la 13 ianuarie 1656) a fost monah al mănăstirii Solovki, întemeietorul schitului Sfânta Treime de pe insula Anzer, în Marea Albă. A fost sfetnic duhovnicesc al țarilor și a întemeiat o viață de pustnici sub rânduială, a primit la schit pe viitorul patriarh Nikon și a fost cinstit de țarul Mihail și de Alexei Mihailovici. Moaștele lui au fost aflate în 1757. Se pomenește la 13 ianuarie.

Viața

S-⁠a născut în familia negustorului Atanasie Sevriukov din Kozelsk. Foarte tânăr a intrat în mănăstirea Solovki și a primit tunderea de la egumenul Irinarh al Solovkilor. În mănăstire a învățat sculptura în lemn și a luat parte la împodobirea catapetesmei catedralei Schimbarea la Față. În 1612, dorind nevoințe aspre, s-⁠a așezat pe insula Anzer. Își câștiga hrana făcând vase de lemn, pe care le schimba cu pescarii care treceau pe alimente. În 1616 a fost tuns în schimă, iar patru ani mai târziu s-⁠a mutat în cealaltă parte a insulei, mai aproape de mănăstirea Solovki, și a ridicat lângă o biserică veche a Sfântului Nicolae o chilie și o capelă. Treptat s-⁠a adunat în jurul lui o obște. Pentru ea a așezat regula monahismului anahoretic: chiliile erau la o verstă distanță una de alta, iar monahii se adunau în ajunul duminicii sau al sărbătorilor pentru slujba în comun.

Pe la 1635 a venit la schit Nichita Minin, tuns de el monah cu numele Nikon, care în 1652 a ajuns patriarh al Moscovei. A stat în schit trei ani. Odată, după viață, Eleazar a avut o vedenie în care pe umerii lui Nikon se afla omoforul, și astfel i-⁠a prevestit patriarhia. Mai târziu însă Nikon a început să-⁠i mustre pe monahii din Anzer pentru dragoste de bani și l-⁠a învinuit și pe Eleazar, apoi a părăsit schitul. În tradiția staroverilor, în loc de omofor, Eleazar ar fi văzut la gâtul lui Nikon un șarpe negru, foarte mare, încolăcit, în timp ce acesta slujea Liturghia, și s-⁠ar fi înspăimântat.

Eleazar a copiat pentru schit mai multe cărți, între care trei cărți de Florilegiu, și a alcătuit o tâlcuire a rânduielii de chilie. Viața lui a ajuns cunoscută la Moscova, țarul Mihail Feodorovici, mâhnit că nu are moștenitor, l-⁠a chemat și i-⁠a cerut rugăciuni, iar Eleazar i-⁠ar fi prevestit nașterea unui fiu. În 1620 egumenul Irinarh a primit de la monahia Marta, mama țarului, o sută de ruble pentru o biserică de lemn a Sfintei Treimi în schit. După nașterea în 1629 a moștenitorului Alexei Mihailovici, țarul, socotind că a fost rodul rugăciunilor cuviosului, a dat la 31 iulie 1633 schitului independență față de Solovki și o întreținere anuală, iar în 1638 l-⁠a pus sub paza voievodului din Suma. În 1648 Eleazar a fost chemat la Moscova de țarul Alexei, care voia să vadă omul ce îi prorocise nașterea. Țarul a întărit toate privilegiile schitului și a poruncit ridicarea unei biserici de piatră. Patriarhul Nikon, deși avusese conflict cu Eleazar, a trimis după ce a ajuns patriarh daruri bogate schitului, iar în 1654 a obținut de la țar mărirea întreținerii.

Sfârșitul și moaștele

Înainte de moarte l-⁠a numit egumen pe ucenicul său Nicodim, s-⁠a împărtășit și a adormit la 13 ianuarie 1656. În 1757, la ridicarea unei biserici peste mormântul lui, i s-⁠au aflat moaștele, declarate neputrezite, și s-⁠a alcătuit slujba. În 1925 moaștele au fost deschise și scoase din Anzer, iar locul unde se află astăzi nu se cunoaște. În 2003, în mormântul prădat s-⁠a găsit o părticică de moaște, păstrată în biserica Învierii a schitului Anzer.