Iacob al Nisibei

Sfântul Ierarh Iacob al Nisibei a fost pustnic și apoi episcop al Nisibei, în Mesopotamia, și a murit în 338. A fost numit Moise al Mesopotamiei și a fost părintele duhovnicesc al Sfântului Efrem Sirul. Este pomenit la 13 ianuarie.

Începuturile

Iacob era fiul unui cneaz și s-⁠a născut la Nisibe, în Mesopotamia, în veacul al III-⁠lea; se spune că ar fi fost rudă cu Sfântul Grigorie Luminătorul. A fost numit mărturisitor al credinței pentru suferințele din prigoana lui Maximian. A trăit ca pustnic în munții din apropierea Nisibei, unde, după Teodoret, se hrănea cu ierburi și fructe și n-⁠avea nici haine, nici adăpost, nici foc. A ajuns vestit și l-⁠a vizitat Șeria, episcopul Arbelei. După tradiție a făcut mai multe minuni. Teodoret povestește că a făcut să se spargă o stâncă lângă un judecător persan care dăduse o hotărâre nedreaptă, și că a blestemat niște femei trufașe la un izvor, al căror păr s-⁠a făcut alb și izvorul a secat; femeile s-⁠au pocăit, izvorul a revenit, dar părul lor a rămas alb. Despre un om lăsat întins sub o pânză, ca mort, de către niște oameni care voiau să-⁠l înșele pentru bani de îngropăciune, se povestește că a murit de-⁠adevăratelea și a fost înviat prin rugăciunea lui, iar cei vinovați s-⁠au pocăit.

Episcop

Nu se știe sigur când a fost hirotonit episcop al Nisibei. Unele izvoare spun că în jurul anului 300, altele că în 308. Pare să fi zidit prima biserică din Nisibe și i se atribuie întemeierea școlii din Nisibe. În 325 a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și s-⁠a împotrivit lui Arie. Se spune că Efrem l-⁠ar fi însoțit, dar aceasta se socotește legendă.

Asediul

În 337-338 Nisibe a fost asediată de Șapur al II-⁠lea, șahul Persiei. După Teodoret, Iacob s-⁠a suit pe ziduri, încurajat de locuitori și de Efrem, s-⁠a rugat pentru cetate și i-⁠a blestemat pe asediatori. Armata persană a fost lovită de un roi de țânțari și muște, iar Șapur a părăsit asediul. După Cronica din 724, Iacob a murit în a treizecea zi a asediului și a fost îngropat în ziduri. Oasele i-⁠au fost mutate la Edesa după ce Nisibe a fost cedată persanilor, în 363. Se povestește că a urcat pe muntele unde se crede că s-⁠a oprit arca lui Noe și a adus o așchie din ea, păstrată mai târziu la Etchmiadzin.