Nicolae Grecul

Nicolae Grecul (San Nicola Greco) a fost arhimandrit al obștii de monahi greco-⁠italieni de la Prata, lângă Casoli, în Abruzzo. S-⁠a născut în jurul anului 910 și a murit în jurul lui 13 ianuarie 1010, la vârsta de o sută de ani. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică și este ocrotitorul orașului Guardiagrele. Nu este înscris în Martirologiul roman, iar izvoarele noastre nu dau un act de canonizare ortodox, așa că îl prezentăm aici ca pe un sfânt cinstit local în Italia.

În Imperiul Bizantin, în veacul al VIII-⁠lea, din pricina luptei împotriva icoanelor, multe obști de monahi din Constantinopol s-⁠au așezat în sudul Italiei (Sicilia, Calabria), dând naștere monahismului italo-⁠grec. Năvălirile saracinilor din veacul al X-⁠lea au primejduit viața acestor obști. În 977, sub îndrumarea arhimandritului Ilarion, un grup de douăzeci și opt de monahi din mănăstirile Sfântului Martin au căutat adăpost în ținutul Sannio. Mulți monahi au preferat să se retragă ca sihaștri în munții din Molise. Arhimandritul Ilarion și șapte dintre ucenicii lui, între ei și Nicolae, s-⁠au așezat în Abruzzo. Acolo au cumpărat castelul din Prata, lângă Casoli, unde se afla vechea mănăstire din Montecassino.

Egumenul Ilarion, din smerenie, nu își alesese urmaș, de aceea, când a adormit, monahii nu au putut alege un nou egumen. Pentru alegere au urmat o rânduială în care fiecare ținea un vas pe malul râului Aventino și aștepta până un pește intra într-⁠unul dintre ele. Cel în al cărui vas intra peștele avea să fie noul egumen. Astfel a fost ales egumen Nicolae. Viața lui a fost marcată de fapte de milostenie și de viață duhovnicească. A murit la vârsta de o sută de ani în mănăstirea din Prata, probabil la 13 ianuarie, în vremea papei Sergiu al IV-⁠lea (1009 până în 1012).

La 9 august 1343 Napoleone Orsini, contele de Manoppello, a mutat trupul sfântului de la Prata la Guardiagrele, în biserica Sfântului Francisc, care de atunci a fost închinată și Sfântului Nicolae Grecul, după cum arată o placă pe peretele dinăuntru al fațadei bisericii. Moaștele sfântului se aflau într-⁠o cutie veche de lemn sub Sfânta Masă a bisericii, iar la 16 mai 1890 au fost mutate într-⁠o raclă de lemn sculptat, din inițiativa arhiepiscopului de Chieti, Rocco Cocchia. Pomenirea lui se săvârșește la Guardiagrele în a treia duminică din mai. În catedrala ortodoxă din Michalovce, în Slovacia, sediul mitropoliei de Michalovce și Košice, se păstrează o părticică din moaștele Sfântului Nicolae Grecul, dăruită mitropoliei prin grija mitropolitului Gheorghe.