Kentigern

Sfântul Ierarh Kentigern, cunoscut în Scoția drept Mungo, a fost misionar în regatul britonic Strathclyde, în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea, întemeietorul și ocrotitorul orașului Glasgow. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, iar Biserica Ortodoxă îl pomenește la 13 ianuarie, sau după unele calendare la 14 ianuarie, și în Duminica a treia după Rusalii, odată cu Soborul sfinților din Britania și Irlanda.

Numele și izvoarele În Țara Galilor și în Anglia sfântul este cunoscut după numele primit la naștere și la botez, Kentigern, care înseamnă probabil „stăpân al câinilor” sau „căpetenie”. În Scoția i se spune Mungo, o poreclă de dezmierdare, poate din „dragul meu”. Viața lui a fost scrisă în jurul anului 1185 de Jocelin de Furness, care spune că a rescris-⁠o după o legendă mai veche din Glasgow și un document în vechea irlandeză. Se mai păstrează o viață parțială, mai veche, și una mai târzie, de Ioan de Tynemouth.

Nașterea și copilăria Mama lui, Teneu, era fiica regelui Lleuddun (sau Lot), care stăpânea un ținut din Lothian. Izvoarele diferă asupra tatălui: după un manuscris era Owain, fiul lui Urien, care a silit-⁠o, după altele cei doi s-⁠au iubit. Mâniat, tatăl ei a poruncit să fie aruncată de pe stânca de la Traprain Law. Ea a supraviețuit și a fost lăsată într-⁠o barcă din piele, care a plutit peste Firth of Forth până la Culross, unde s-⁠a născut Mungo.

Copilul a fost crescut de Sfântul Serf, care lucra printre picți în acea zonă, și care i-⁠a dat porecla Mungo. La douăzeci și cinci de ani a început să propovăduiască pe malul râului Clyde, în locul unde se află azi Glasgow. A zidit biserica lângă pârâul Molendinar, unde se ridică azi catedrala medievală. Vreo treisprezece ani a lucrat acolo, ducând o viață aspră într-⁠o chilie mică și atrăgând pe mulți prin pilda sa și prin predică.

Surghiunul și întoarcerea O mișcare puternică împotriva creștinilor din Strathclyde, în frunte cu un rege Morken, l-⁠a silit să părăsească ținutul. S-⁠a retras în Țara Galilor, prin Cumbria, și a stat o vreme la Sfântul David, apoi în Gwynedd, unde a întemeiat o catedrală la Llanelwy (St Asaph). În acea vreme a făcut un pelerinaj la Roma. Noul rege din Strathclyde, Riderch Hael, l-⁠a chemat înapoi. Mungo a primit și l-⁠a pus episcop la Llanelwy în locul său pe Sfântul Asaph.

Timp de câțiva ani și-⁠a avut scaunul la Hoddom, în Dumfriesshire, de unde a propovăduit în Galloway. S-⁠a întors apoi la Glasgow, unde s-⁠a adunat în jurul lui o comunitate mare. În apropiere, la Kilmacolm, a fost vizitat de Sfântul Columba. Cei doi sfinți s-⁠au îmbrățișat, au stat mult de vorbă și și-⁠au schimbat toiegele păstorești. La bătrânețe, Mungo a slăbit mult. Se spune că a adormit întru Domnul într-⁠o duminică, la 13 ianuarie, în baia sa. A fost îngropat în locul unde se află azi catedrala din Glasgow, care îi poartă numele.

Minunile și cinstirea Viața lui povestește patru minuni săvârșite la Glasgow, pe care le amintește stema orașului: pasărea, copacul, clopotul și peștele. Este ocrotitorul orașului Glasgow, iar după unele izvoare ocrotitor al întregii Scoții. Biserici vechi din Cumbria îi poartă numele. Catedrala din St Asaph este închinată lui Mungo și lui Asaph.