Irinarh Zăvorâtul

Cuviosul Irinarh a fost zăvorât la mănăstirea Sfinții Boris și Gleb din Rostov, în Rusia, unul dintre cei mai cunoscuți nevoitori ai începutului secolului al XVII-⁠lea. S-⁠a născut în 1547 sau 1548 și a trecut la Domnul pe 13 ianuarie 1616. Biserica îl pomenește pe 13 ianuarie și, în soborul sfinților din Rostov, pe 23 mai.

Începuturile

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani din satul Kondakovo, din ținutul Rostov. La botez i s-⁠a dat numele Ilie, fiul lui Akindin. Până la treizeci de ani s-⁠a ocupat cu negustoria, apoi a primit tunderea monahală la mănăstirea Sfinții Boris și Gleb din Rostov. Acolo s-⁠a apucat cu râvnă de lucrul monahal, mergea la slujbe, iar noaptea se ruga și dormea pe pământ. Odată, din milă pentru un cerșetor care nu avea încălțăminte, i-⁠a dat ghetele lui și de atunci a umblat desculț prin zăpadă.

Zăvorârea

A primit o nevoință aspră, zăvorârea, și mai bine de treizeci de ani nu și-⁠a scos lanțurile de pe trup. Din pricina unei neînțelegeri cu egumenul, care îi dădea ascultări peste puterile lui, a trebuit să părăsească mănăstirea un an. A trăit atunci la mănăstirea Arătarea Domnului a lui Avraamie, unde a fost făcut chelar. Apoi s-⁠a întors la mănăstirea lui și și-⁠a continuat nevoințele. Se spune că era om al vedeniilor.

Mulți oameni de seamă ai Rusiei de atunci veneau la el după binecuvântare. În 1609 Mihail Skopin-⁠Șuiski a trimis după binecuvântarea lui, iar Irinarh l-⁠a binecuvântat cu prescură și cruce și i-⁠a poruncit: „Îndrăznește, și Dumnezeu te va ajuta.” Organizatorii oastei populare, Dmitri Pojarski și Kuzma Minin, au venit chiar ei la el. Se spune că era prieten cu Ioan cel Păros.

Moartea și cinstirea

Încă din viață și-⁠a găsit un ucenic credincios, monahul Alexandru, care i-⁠a scris Viața. Înainte de moarte i-⁠a chemat pe ucenicii Alexandru și Corneliu, le-⁠a dat ultimele îndemnuri și a plecat la Domnul. După moartea lui s-⁠au găsit o sută patruzeci și două de cruci de aramă, șapte lanțuri de umăr, un lanț de douăzeci de stânjeni purtat la gât, picioarele prinse în fier, optsprezece cătușe de mâini, lanțurile de la brâu cântărind un pud și un toiag de fier cu care își lovea trupul și alunga demonii. Aceste obiecte sunt cinstite ca moaște și li se atribuie vindecări.

Moaștele Sfântului Irinarh se află în mănăstirea Sfinții Boris și Gleb din Rostov. Se spune că prin atingerea lor s-⁠au făcut multe vindecări trupești, sufletești și duhovnicești. Din 1997, în fiecare an, înaintea zilei Sfântului Proroc Ilie, se face o procesiune pe jos de la mănăstire până la izvorul Sfântului Irinarh, lângă satul Kondakovo, la patruzeci de kilometri, iar pelerinii poartă pe rând lanțurile cuviosului.