Ierofei Glazkov

Sfântul Cuvios Mucenic Ierofei Glazkov (1889-1937), ieromonah, a fost monah al mănăstirii Sfânta Treime a lui Pavel de la Obnora și, după închiderea ei, a slujit ca ieromonah în eparhia Iaroslavl. În 1930 a fost arestat și osândit la cinci ani de lagăr. După întoarcere a continuat să predice fără teamă, mustrând puterea fără de Dumnezeu. A fost arestat din nou în 1937 pentru „agitație contrarevoluționară”. A refuzat să depună mărturie împotriva altora, a fost osândit la moarte și executat la 4 septembrie 1937. A fost proslăvit în anul 2000.

În lume se numea Nicandru Arsenievici Glazkov. S-⁠a născut la 27 octombrie 1889 în satul Pankratovo din ținutul Vologda, într-⁠o familie de țărani, și a terminat școala primară a zemstvei. La nouăsprezece ani a hotărât să lase viața lumească și a intrat în frăția mănăstirii Sfânta Treime a lui Pavel de la Obnora, în 1908, pe vremea egumenului Nicon (Ciulkov). Acolo și-⁠a făcut întâile ascultări, de brutar și paraclisier, vreo unsprezece ani. În 1919, la treizeci de ani, a fost tuns în mantie cu numele Ierofei („sfințit de Dumnezeu”), în pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Ierofei, episcopul Atenei. În 1920 arhiepiscopul Alexandru (Trapițîn) al Vologdei l-⁠a hirotonit ierodiacon. Între 1921 și 1924 a fost ponomar la mănăstire.

Hotărârea prezidiului comitetului executiv Grâzoveț din 25-26 martie 1924 privind închiderea mănăstirilor s-⁠a aplicat mănăstirii lui Pavel la 13 aprilie 1924. A doua zi toți monahii au fost obligați să plece și să nu se apropie de mănăstire la mai puțin de cinci kilometri. Tânărul ierodiacon trăia greu această dramă și a scris într-⁠o poezie despre cei răi care au nimicit frumoasa grădină de flori, au smuls totul din rădăcină cu brutalitate, iar mănăstirea stă acum ca o orfană. În 1925 a fost primit în clerul orașului Liubim, gubernia Iaroslavl. La 25 mai al aceluiași an episcopul Serghie (Melnikov) al Liubimului l-⁠a hirotonit ieromonah și l-⁠a numit egumen al bisericii cimitirului Intrarea în Biserică. După trei ani de slujire sârguincioasă a primit epigonatul.

În 1930 părintele a fost arestat și, pentru „activitate antisovietică”, osândit la cinci ani de lagăre. Întors în martie 1935, mitropolitul Pavel (Borisovski) al Iaroslavlului și Danilovului l-⁠a trimis la același loc de slujire, la biserica Intrării în Biserică. La 4 martie 1936 a primit crucea de aur pentru piept. Monah și păstor adevărat, a mustrat în predici fără teamă puterea fără de Dumnezeu, i-⁠a proorocit sfârșitul și războiul viitor, a proslăvit pe noii mucenici uciși de ea și a îndemnat credincioșii să se strângă în jurul Bisericii. Puterea nu a rămas fără răspuns: la 27 iulie 1937 a urmat o nouă arestare, apoi trimiterea de la Liubim la temnița din Iaroslavl, interogatorii, cereri de mărturii despre clericii cunoscuți. Preotul monah a refuzat cu hotărâre să dea astfel de mărturii. În actul de acuzare scria că a fost membru activ al unui grup contrarevoluționar, a răspândit zvonuri despre război și despre pieirea puterii sovietice, a făcut agitație contrarevoluționară între credincioși, a lăudat pe dușmanii poporului și pe troțkiști. La 19 august 1937 troica de pe lângă UNKVD al regiunii Iaroslavl l-⁠a osândit la moarte, iar la 4 septembrie 1937 a fost împușcat la Iaroslavl. Locul îngropării lui nu se știe.

A fost reabilitat la 26 aprilie 1989, iar în baza cercetărilor comisiei de canonizare a eparhiei Iaroslavl, Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din anul 2000 l-⁠a trecut în rândul sfinților cuvioși mucenici în sobor cu noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. La 5 februarie 2002 cercetători din Moscova și Vologda au aflat la Liubim o fotografie a sfântului și după ea s-⁠a zugrăvit o icoană, așezată spre închinare în biserica Adormirii a mănăstirii Pavel de la Obnora; pentru ziua de pomenire a fost scrisă în acel an o slujbă.

Este pomenit la 4 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 5 iunie, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl (stil nou, a doua zi schimbătoare).