Ierotei al Ungariei

Sfântul Ierarh Ierotei al Ungariei († 955) a fost trimis de la Constantinopol în veacul al X-⁠lea să propovăduiască creștinismul între unguri. A convertit cu succes populația din partea locului, mai ales în ținutul Tisei, unde arheologii află cruci bizantine și rămășițe de biserici. Deși Ungaria a trecut mai târziu la catolicism, Ortodoxia s-⁠a păstrat în regiunile de răsărit încă vreo două veacuri.

A fost un episcop de la început, care s-⁠a nevoit în Ungaria, trimis de la Constantinopol după convertirea la creștinism a unui prinț din Ungaria de Răsărit, în urma unei vizite la Țarigrad în 948. Hirotonit păstor „al Turciei”, adică „al Ungariei”, a propovăduit între populația locală. Datorită ostenelilor lui, Ortodoxia și-⁠a câștigat urmași acolo și, chiar după trecerea în masă la romano-⁠catolicism, determinată de orientarea occidentală a regilor, s-⁠a păstrat în hotarele de răsărit ale Ungariei încă vreo două veacuri.

Cronicarul Ioan Skylitzes spune că prințul Vulosud (Bulcsú), prefăcându-⁠se că îndrăgise credința creștină, a venit în Constantinopol. A fost botezat, având ca naș pe împăratul Constantin (Porfirogenetul), a fost cinstit cu titlul de patrician și, ajuns stăpân al unor mari bogății, s-⁠a întors acasă. După un timp a venit în capitală și Ghilas (Gyula), care era tot prinț al turcilor (adică al ungurilor) și a primit botezul; el a primit aceleași binefaceri și cinstiri. La întoarcere a luat cu el și un monah numit Ierotei, vestit prin cucernicia sa, care a fost hirotonit episcop al Turciei de patriarhul Teofilact. Ajuns acolo, el a adus la creștinism mulți dintre barbari. Ghilas a rămas în credință și nu a făcut el însuși niciodată năvăliri împotriva romeilor, nici nu a lăsat fără grijă pe prizonierii creștini. Cât despre Vulosud, acesta a nesocotit legământul cu Dumnezeu și adesea, cu tot neamul, a înaintat împotriva romeilor. După locul acestei știri în „Cronică”, misiunea lui Ierotei a început între 948 și 954. Bulcsú, ale cărui stăpâniri erau lângă lacul Balaton, a fost zdrobit de împăratul german Otto I și ucis în 955. Mai greu de stabilit este cine a fost Gyula (probabil nu un nume personal, ci un titlu) și unde se afla principatul lui; problema este obiect al unei polemici cu colorație politică. Cel mai probabil Gyula a domnit, iar sfântul Ierotei a propovăduit de ambele părți ale Tisei, între vărsările râurilor Mureș și Criș, adică în sud-⁠estul Ungariei. Tocmai aici au aflat arheologii multe monede ale împăratului Constantin al VII-⁠lea și cruci-⁠encolpioane bizantine. Faptul că unele cruci sunt de lemn poate fi socotit mărturie a răspândirii creștinismului între oamenii de rând. Tot acolo s-⁠au găsit rămășițe ale mai multor biserici. Este posibilă și localizarea episcopiei lui Ierotei „al Turciei” în Transilvania, în zona vechiului oraș Alba Iulia (azi în România), dar acolo episcopia a apărut, se pare, abia la cumpăna dintre veacurile X și XI.

Despre lucrarea Sfântului Ierotei în Turcia se poate judeca indirect după un izvor rusesc vechi târziu, „Povestea despre latini, când s-⁠au despărțit de greci”, în care s-⁠a oglindit un vechi prototip bizantin: doi prinți din neamul peonilor s-⁠au ridicat cu toate oștile și au ajuns până la Constantinopol. Au primit Sfântul Botez și Evanghelia lui Hristos și s-⁠au întors în țara lor. Până să vină arhierei greci ca să-⁠i povățuiască în Scripturi, prințul lor, numit Ștefan (István), s-⁠a mutat în credința cucernică a lui Hristos, săvârșind multe fapte bune și plăcute lui Dumnezeu. Dar curând nu au putut întări neamul peonilor în credință, fiindcă nu aveau cărți în limba lor. Se pare că Gyula a primit la botez numele Ștefan. Peonii (Paiones) sunt o denumire arhaizantă folosită în izvoarele bizantine din veacul al XII-⁠lea, mai ales pentru unguri. Întrucât pe multe din encolpioanele aflate pe Tisa este înfățișat Sfântul Mare Mucenic Dimitrie al Tesalonicului, se poate presupune că în misiunea Sfântului Ierotei l-⁠a ajutat arhiepiscopia Tesalonicului. Pe de altă parte, originea slavă a multor cuvinte din vocabularul creștin al limbii maghiare poate arăta că la început, în catehizare, bizantinii au folosit mult ajutoare bilingve din rândul slavilor botezați de acolo. S-⁠au păstrat peceți ale câtorva urmași ai Sfântului Ierotei: Teofilact, Dimitrie, Ioan, Antonie.

Este pomenit la 20 august (stil nou).