Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Ierotei cel Tânăr

Cuvios de la Iviron

Cuvios athonit de la Iviron, mort în anul 1745.

Prăznuire
13 septembriestil vechi 26 septembrie
Adormit
1745secolul XVIII
Locul
Iviron, Mount Athos

Viața

Sfântul Cuvios Ierotei cel Tânăr (Ierotei Iviritul) s-⁠a născut în 1686 în Grecia. Dorind să înțeleagă înțelepciunea dumnezeiască atât în științe, cât și în viața monahală, tânărul cucernic, înzestrat cu mari daruri și sârguință, a învățat filosofia latină și greacă. După moartea părinților, cu gândul să-⁠și continue învățătura, Sfântul Ierotei a vizitat mai întâi Sfântul Munte Athos, vestit prin mulți bărbați învățați. Întâi a fost ucenicul unui pustnic la chilia Sfântului Artemie (pomenit la 20 octombrie), apoi a intrat în frăția mănăstirii Iviron, unde a primit tunderea monahală. Curând, cu treburi ale mănăstirii, a ajuns la Constantinopol, iar de acolo în Valahia, unde Domnul i-⁠a arătat să-⁠și continue studiile întrerupte. Învățând la un cipriot, Marcu, Sfântul Ierotei a câștigat prin buna sa purtare bunăvoința mitropolitului Sofiei, Avxentie, și a fost hirotonit diacon. Încheindu-⁠și studiile la Veneția, s-⁠a întors la Sfântul Munte. S-⁠a așezat lângă mănăstirea Iviron, în pustia Hagi. După mărturia contemporanilor, ducea o viață pustnicească foarte aspră; prin rugăciunea neîncetată a lui Iisus a dobândit dragoste înaltă față de aproapele și plâns aducător de bucurie. La cererea egumenului mănăstirii Iviron, a primit hirotonia de preot de la mitropolitul Iacob al Neocezareei, care trăia acolo la odihnă.

La cererea locuitorilor insulei Skopelos, rămași fără preoți, nevoitorul jertfelnic și-⁠a întrerupt singurătatea și vreme de opt ani a slujit la ei Dumnezeiasca slujbă, împreună cu ucenicii lui athoniți, ieromonahul Meletie și monahii Ioasaf și Simeon, și a predicat mult. Prevăzându-⁠și sfârșitul apropiat, Cuviosul Ierotei s-⁠a retras cu trei ucenici pe insula Iura, unde de obicei erau trimiși în surghiun pe viață criminalii. Acolo, după o scurtă boală, s-⁠a mutat la Domnul în 1745. Ucenicii l-⁠au îngropat pe insulă, iar după trei ani cinstitul lui cap a fost mutat la mănăstirea Iviron. Prin rugăciunile lui s-⁠au vindecat mulți bolnavi și cei cuprinși de patimi trupești.

Este pomenit la 4 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul cuvioșilor athoniți.

Prăznuiți în aceeași zi 13 septembrie