Ignatie de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Ignatie de la Valaam este numărat între cei treizeci și patru de monahi, optsprezece bătrâni și șaisprezece novici, uciși la Valaam în 1578. În lunga ei istorie, mănăstirea Valaam, aflată lângă hotarul stăpânirilor Novgorodului cu Suedia, a fost de mai multe ori pustiită de suedezi. Sub regele Gustav Vasa (1523-1560) în Suedia a fost înfăptuită Reforma. În vremea domniei fiului său, Ioan al III-⁠lea, o ceată militară de luterani de curând convertiți, care, după spusele Sfântului Ignatie (Briancianinov), „ardeau încă de o patimă fanatică pentru credința lor abia născută”, urmărind pe carelii ortodocși, a trecut pe gheață de pe uscat pe insulă și a atacat mănăstirea. La 20 februarie 1578 optsprezece bătrâni fericiți și șaisprezece novici au fost uciși mucenicește pentru statornicia lor în credința ortodoxă.

Numele lor, cu însemnarea „uciși de nemți pe Valaam, bătrâni și slugi”, au fost trecute în sinodicul ajuns apoi la mănăstirea Vasilievski: ieromonahul Tit, schimonahul Tihon, monahii Gelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie, Serapion, un alt Varlaam, novicii Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, un alt Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un alt Ioan. Atacurile suedezilor au continuat. Pe Valaam nu este piatră care să nu fi fost pecetluită de sângele nevoitorilor.

În veacul al XIX-⁠lea un monah valaamit, lângă pustia egumenului Nazarie, a fost învrednicit de vedenia unor monahi necunoscuți: ei mergeau în două șiruri dintr-⁠un crâng verde scăldat în soare și cântau pe glasul străvechi znamenny rugăciuni de înmormântare. Mergeau cu mâinile încrucișate pe piept, străluciți la chip, cu ochii de o blândețe negrăită. Abia când șirul s-⁠a apropiat de monah, acesta a văzut că toți călugării erau stropiți de sânge și acoperiți de răni. Locul pe unde trecuseră iarba nu era călcată. Au dispărut așa cum au apărut, în desișul verde, și ecouri slabe ale cântării de înmormântare au plutit îndelung în aer. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei celor treizeci și patru de monahi, la 20 februarie (4 martie pe stil nou), în mănăstirea Valaam se săvârșea an de an Dumnezeiasca Liturghie „pentru odihna lor veșnică”, cu parastas în sobor.

Au fost trecuți în rândul sfinților Bisericii Ruse, spre cinstire în toată Biserica, la Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Sunt pomeniți la 5 martie (stil nou, zi schimbătoare), la 3 iunie, în Soborul sfinților din Carelia, și la 22 august (zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Valaam.