Ignatie Ostrovski

Sfântul Cuvios Ignatie Ostrovski (din Novgorod, de pe Oiat), din veacul al XVI-⁠lea, ucenic al Cuviosului Alexandru de Svir. În „Descrierea sfinților ruși” (cunoscută din copii din veacurile XVIII-⁠XIX) se spune că moaștele ucenicilor Cuviosului Alexandru de Svir se odihneau în mănăstirea Intrarea în Biserică din Ostrov, de pe Oiat: Cuvioșii părinți Ignatie, Leonid, Dionisie, Teodor, Ferapont, Corneliu și Atanasie, ucenici ai Sfântului Alexandru de Svir, în Pustia din Spate, pe râul Oiat, în mănăstirea Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, la cinci popasuri de râul Svir, în susul Oiatului, de satul Arhanghelsk Sermaks, unde sunt îngropați părinții lui Alexandru.

Nu se păstrează date biografice despre cuvioșii din Ostrov și nici știri despre cinstirea lor în veacurile XVI-⁠XIX. Sfinții nu sunt pomeniți în Viața Cuviosului Alexandru de Svir (în jurul anului 1545) și nici în sinodicele manuscrise ale mănăstirii Alexandru de Svir din veacul al XVII-⁠lea (în unele copii ale sinodicelor este numit Dionisie Alexandrovski, egumenul mănăstirii Alexandru de Svir până în 1608). Viața Cuviosului Alexandru de Svir spune că în mănăstirea Intrarea în Biserică din Ostrov a primit tunderea monahală tatăl cuviosului. Deci mănăstirea ar fi fost întemeiată în a doua jumătate a veacului al XV-⁠lea. Totuși, în descrierea ținutului Obonej din 1582, mănăstirea Intrarea în Biserică din Ostrov este amintită ca nou apărută (sau reînnoită?) pe locul unui cătun al Intrării. În literatură se afirmă că ucenicii Cuviosului Alexandru au locuit întâi în pustia Vajeozero, apoi au trecut la pustia Intrării în Biserică, unde au murit și au fost îngropați. Se pare că în secolele XVII-⁠XVIII a existat o cinstire locală a sfinților, căci descrierea înfățișării lor apare în cărțile de model ale iconarilor din veacul al XVIII-⁠lea.

În veacul al XIX-⁠lea locul îngropării cuvioșilor din Ostrov nu se știa. După arhimandritul Leonid (Kavelin), Dionisie a fost întemeietorul mănăstirii Intrării în Biserică din satul Arhanghelskoe (Sermaks) și a fost îngropat acolo în biserică; ceilalți ucenici ai Cuviosului Alexandru, înșirați în „Descriere”, ca și Cuviosul Nichifor de la Vajeozero, au fost îngropați într-⁠o peșteră de lângă biserica Schimbării la Față a Pustiei Nichifor din Spate. După părerea arhiepiscopului Serghie (Spasski), aceste știri sunt urmarea amestecului dintre Pustia Nichifor din Spate de pe lacul Vaje și Pustia din Spate de pe râul Oiat. După aceeași presupunere, întemeietorul mănăstirii Intrarea în Biserică de pe Oiat ar fi putut fi Ignatie, amintit cel dintâi în șirul cuvioșilor din Ostrov din „Descriere”.

Se pare că în veacurile XVIII-⁠XIX cuvioșii au continuat să fie cinstiți local. În calendarele vechi-⁠credincioșilor din secolul al XIX-⁠lea ei sunt amintiți (afară de Dionisie) cu zile de pomenire deosebite (care coincid cu praznicele sfinților cu același nume): la 3 octombrie pomenirea lui Dionisie (Dionisie de Ostrov și Dionisie de Novgorod sunt amintiți aici ca sfinți deosebiți), la 20 decembrie „a părintelui nostru cuvios Ignatie de pe Oiat, ucenic al Sfântului Alexandru de Svir”, la 10 aprilie a lui Teodor, la 16 aprilie a lui Leonid, la 16 mai a lui Teodor (a doua oară), la 19 mai a lui Corneliu și la 27 mai a lui Ferapont.

Canonizarea cuvioșilor din Ostrov s-⁠a făcut prin trecerea numelor lor în Soborul sfinților din Carelia, rânduit în 1974, și în Soborul sfinților din Novgorod, a cărui prăznuire a fost reînnoită în 1981. Ignatie este pomenit la 3 iunie, în Soborul sfinților din Carelia, și la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în soboarele sfinților din Novgorod și din Sankt Petersburg.