Ilarion Argatu

Ilarion Argatu, născut Ioan la 2 august 1913 la Valea Glodului, în Suceava, a fost preot, apoi arhimandrit, renumit duhovnic și exorcist la Mănăstirea Cernica. A murit la 11 mai 1999. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; după deshumarea din 2006 credincioșii îi cinstesc trupul rămas aproape întreg.

S-⁠a născut într-⁠o familie numeroasă, strămutată din Maramureș în secolul al XVIII-⁠lea ca să-⁠și păstreze credința. A urmat Seminarul din Dorohoi și Teologia la Cernăuți și, în paralel, Școala Militară din Bacău, fiind sublocotenent de grăniceri. La 10 noiembrie 1940 s-⁠a căsătorit cu Georgeta Mihăilescu, fiica unui preot, și au avut cinci copii; în același an a fost hirotonit preot la Iași. Din 1946 a slujit la Boroaia, unde a vrut să ridice o biserică. Fiindcă nu a respectat restricțiile impuse de autorități, a fost declarat dușman al poporului. La 18 iulie 1948 a scăpat de arestare și s-⁠a ascuns, cu un preț pe cap de trei sute de mii de lei. După povestirile păstrate, a stat ascuns șaisprezece ani în butoaie, șuri, poduri, în lanul de porumb și sub podeaua propriei case, fără ca nici copiii să știe, iar cinci ani după prima poruncă de arestare a fost condamnat la închisoare pe viață, în lipsă. A fost grațiat în 1964 și descoperit de miliție la 13 februarie 1965; interogat, a fost lăsat liber și i s-⁠a dat din nou parohia Boroaia. Cu binecuvântarea mitropolitului Iustin Moisescu a pus piatra de temelie a bisericii la 22 iunie 1969, iar zidirea s-⁠a încheiat în 1970; lăcașul a fost sfințit în 1977.

După moartea soției, în 1972, a primit în ianuarie 1973 tunderea monahală la Antim, cu numele Ilarion, a petrecut câțiva ani la Căldărușani și ultimii nouăsprezece ani la Cernica, ca duhovnic al obștii. Acolo a făcut slujbe de exorcizare pentru sute de oameni, începând cu Acatistul Domnului Iisus Hristos, Liturghia, sfințirea apei, Sfântul Maslu și moliftele Sfântului Vasile cel Mare. După 1990 a fost chemat și în alte țări din Europa și în Statele Unite. A ridicat o biserică în satul natal și a dăruit comunității românești din Israel un teren la Ierihon.

A murit la 11 mai 1999, la optzeci și șase de ani, și a fost înmormântat la Boroaia, într-⁠o criptă din pronaosul bisericii, alături de soție. În mai 2006, la deshumare, trupul a fost găsit aproape întreg, deși sicriul putrezise. Credincioșii l-⁠au așezat într-⁠o raclă cu geam în pronaos, iar în curtea bisericii se află o statuie a lui.