Ilarion de la Optina

Cuviosul Ilarion de la Optina (în lume Rodion Nikitici Ponomariov, 1805-1873) a fost ieroschimonah și stareț al schitului Optina, ucenic al Cuviosului Macarie. A fost cinstit local în 1996 și proslăvit pentru cinstire în toată Biserica de Sinodul arhieresc din 2000, fiind unul dintre stareții de la Optina. Se pomenește la 18 septembrie, ziua adormirii.

Tinerețea

S-⁠a născut la 8 aprilie 1805 în satul Kliuci, ținutul Novohoper, gubernia Voronej, într-⁠o familie de iobagi, Nichita Filimonovici și Eufimia Nichiforovna, și a fost numit la Botez după Sfântul Apostol Irodion. Familia avea cinci copii, patru fii și o fiică mai mică, moartă în pruncie. Tatăl era croitor și umbla mult cu comenzi pentru moșierii din jur, iar mai târziu a intrat și el monah la Optina, cu numele Nifont, a lucrat la prisaca schitului și a murit în 1849. Casa era în grija mamei, o femeie temătoare de Dumnezeu, care îi creștea pe copii în același duh și îi prezicea lui Rodion monahismul. Copil, era liniștit și blând și se retrăgea adesea de la cei de vârsta lui. Încă din copilărie simțea în el o dorință de monahism.

În 1825 a plecat la Moscova să învețe croitoria, a stat acolo trei ani și jumătate, apoi s-⁠a întors acasă, iar în 1829 familia s-⁠a mutat la Saratov, unde au deschis un atelier de croitorie. La Saratov s-⁠a alăturat unui cerc de oameni ai Bisericii împotriva sectanților și schismaticilor. Această lucrare misionară și citirea cu luare-⁠aminte a Bibliei l-⁠au împins și mai mult spre monahism. Ca să-⁠și aleagă mănăstirea, a vizitat în pelerinaj, timp de un an și jumătate (1837-1838), multe mănăstiri. Duhul i s-⁠a liniștit la Optina.

La Optina

A venit la Optina la 13 martie 1839. Doisprezece ani (1839-1852) a lucrat, după nevoile fraților, ca grădinar, prisăcar, brutar și la multe alte munci. Când Cuviosul Macarie a fost numit stareț al schitului, l-⁠a ales pe Rodion drept îngrijitor al chiliei lui. La 13 august 1849 a fost tuns în mantie, cu numele Ilarion. În 1852 a fost hirotonit ierodiacon și la 21 aprilie 1857 ieromonah. Până la moartea lui Macarie i-⁠a fost ucenic duhovnicesc. La 8 aprilie 1863 a ajuns stareț al schitului și duhovnic al mănăstirii.

La 4 martie 1872 a slujit ultima Liturghie. La 9 martie a primit schima, păstrându-⁠și numele. Ultimele patru săptămâni dinaintea morții le-⁠a petrecut stând în fotoliu, fără să se miște. A murit la 18 septembrie 1873, cu mintea întreagă. În 1996 a fost trecut între sfinții cinstiți local ai Optinei, iar în 2000 proslăvit pentru cinstire în toată Biserica de Sinodul arhieresc. Din 23 octombrie 1998 moaștele lui se află în biserica Vladimir din Optina.

Învățătura

El spunea că Biserica este pentru noi cerul pe pământ, unde Dumnezeu este de față nevăzut, de aceea trebuie să stăm în ea cu rânduială și mare cucernicie. Dacă simți că te cuprinde mânia, tăcerea te păzește: nu spune nimic până când inima nu se liniștește prin rugăciune neîncetată și prin învinuire de sine.