Ilarion Felea

Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea (1903-1961) a fost preot și teolog al Bisericii Ortodoxe Române, profesor de dogmatică la Academia Teologică din Arad, predicator iubit și mărturisitor al credinței în vremea regimului comunist. A murit în închisoarea de la Aiud la 18 septembrie 1961. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea lui în ședința din 11-12 iulie 2024, cu pomenirea la 18 septembrie. O sursă engleză dă ca dată a canonizării 4 februarie 2025.

Copilăria și studiile

S-⁠a născut la 21 martie 1903 în Valea Bradului, azi parte a orașului Brad din județul Hunedoara, în familia unui preot. A urmat școala primară în satul natal (1910-1914), liceul Avram Iancu din Brad (1914-1920) și Colegiul național Moise Nicoară din Arad (1920-1922). A studiat la Academia Teologică Andreiană din Sibiu (1922-1926), a făcut licența la Facultatea de Teologie din București în 1932 și a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. A susținut la 30 octombrie 1939 teza de doctorat Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică, sub îndrumarea mitropolitului Irineu Mihălcescu, cu calificativul cum laude. Publica din 1924.

Preotul și profesorul

În iulie 1927 a fost hirotonit preot pentru Arhiepiscopia Sibiului și a slujit în satul natal, trei ani. Apoi a trecut la Arad și a slujit în cartierul Șega, nouă ani, între muncitorii fabricilor din apropiere, unde a ajutat la sfârșirea, sfințirea și înzestrarea bisericii noi. Din 1939 a fost preot la Catedrala Veche din Arad. A fost profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj (1937-1938) și apoi profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Arad (1938-1948), rector în 1947-1948, până la desființarea ei, și iconom stavrofor. A redactat revista Biserica și Școala (1939-1945) și foaia Calea Mântuirii (1943-1946) și a scris studii de teologie, broșuri și articole în multe publicații. Predicile lui, mereu pregătite și la obiect, atrăgeau mulți intelectuali, cu care a legat prietenii strânse. A fost căsătorit și a avut doi fii, dintre care unul a murit tânăr.

Prigoana și mucenicia

La 3 martie 1945, cu câteva zile înainte de instaurarea guvernului condus de comuniști, a fost arestat cu un grup de oameni ai Bisericii și trimis până în iulie la lagărul de la Caracal. Deși regimul comunist deplin s-⁠a instalat abia la sfârșitul lui 1947, el a ignorat noua realitate politică, predicând misiunea Bisericii și denunțând abuzurile noilor autorități. Predicile lui atrăgeau tot mai mulți oameni nemulțumiți de regim, ceea ce a atras mânia acestuia. La 6 ianuarie 1949, după ce a terminat sfințirea caselor de Bobotează, a fost arestat din nou. A fost ținut într-⁠un subsol aglomerat și uneori singur într-⁠o celulă. A fost judecat la Timișoara în octombrie 1949 și condamnat la un an de închisoare pentru că nu a denunțat. A trecut și prin Aiud și a fost eliberat în ianuarie 1950.

După eliberare a lucrat la biblioteca eparhială din Arad, iar în iulie 1952 a fost reprimit la catedrala din Arad. În septembrie 1958 a fost arestat de Securitate, dus la Ministerul de Interne din București și anchetat aspru, apoi judecat în secret la Cluj, împreună cu alți șase preoți din Arad. În martie 1959, tribunalul militar din Cluj l-⁠a condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică și la opt ani de degradare civică pentru uneltire contra ordinii sociale, și la douăzeci de ani de temniță grea pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare și a mișcării revoluționare. A fost închis întâi la Gherla, apoi la Aiud, unde a murit în 1961 de un cancer de colon în plină evoluție, rămas netratat, și a fost îngropat într-⁠o groapă comună a deținuților. O școală gimnazială din Arad îi poartă numele, iar după Revoluție facultatea de teologie din Arad a primit numele lui.