Sofia și Irina

Sfintele Muceniți Sofia și Irina din Egipt au pătimit în veacul al III-⁠lea, tăiate cu sabia pe vremea împăratului Aurelian, în jurul anilor 270 până la 275. Sunt pomenite la 18 septembrie, a doua zi după sfintele Vera, Nădejdea, Dragostea și mama lor, Sofia, și la 19 ianuarie, în ziua Soborului tuturor sfinților din pământul Egiptului.

Sinaxarele și minologhioanele bizantine, în afară de data pomenirii, nu spun nimic despre ele, despre vremea și locul vieții lor. Pomenirea lor este legată de pilda muceniciei lui Iraclid și Miron, episcopul Tamasului din Cipru, amintiți într-⁠un distih minologic, din care s-⁠a tras concluzia că ele au existat, de vreme ce el pomenește tăierea capului lor. În Apus, cel dintâi care a trecut pe Sofia și Irina în martirologiul roman a fost Baronius, care le-⁠a așezat între mucenici și le-⁠a rânduit ziua pomenirii.

Bolandiștii spun, în comentariile lor la Martirologiul Roman, că la Constantinopol, în Sfânta Sofia, se afla una din bisericile mici, închinată sfintei Irina. După o versiune, după tăierea capului sfintei, un creștin egiptean i-⁠a adunat moaștele și le-⁠a lăsat în casa lui, unde s-⁠au făcut multe minuni. Împăratul Constantin, aflând, a poruncit să fie mutate moaștele la Constantinopol și să i se zidească în cinste o biserică mare.