Ilarion de la Schitul Sfânta Ana

Sfântul Cuvios Mucenic Ilarion de la Schitul Sfânta Ana a fost un monah din Athos, născut în Heraklion, în Creta, care L-⁠a mărturisit pe Hristos la Constantinopol și a fost decapitat la 20 septembrie 1804, după ce se lepădase odinioară de credință. Este pomenit la 20 septembrie.

Căderea

Pe numele lumesc Ioan, era fiul lui Francisc și al Caterinei și știa carte. Pe la tinerețe, un unchi l-⁠a luat la Constantinopol, dar l-⁠a neglijat zece ani, așa că Ioan a ajuns funcționar la un negustor din Chios. Învinuit pe nedrept că ar fi lipsit treizeci de groși din casă și respins de unchi, a mers în deznădejde la palat, unde un eunuc etiopian l-⁠a convins să primească islamul ca să scape de pedeapsă. A fost tăiat împrejur, dar după trei zile s-⁠a pocăit din inimă. După douăsprezece zile a izbutit să fugă în Crimeea, unde a stat zece luni, chinuit de conștiință.

Pocăința și mucenicia

La Constantinopol l-⁠au sfătuit marii duhovnici, bătrânii Simeon și Ieremia, să meargă întâi în Sfântul Munte. La Iviron l-⁠au trimis la Schitul Sfânta Ana, la ieromonahul Visarion, care îl pregătise în anul dinainte pe Noul Mucenic Luca (23 martie). A primit rânduială aspră de post și nevoință și a fost tuns monah cu numele Ilarion. Într-⁠o dimineață a spus că este gata, s-⁠a împărtășit și a plecat cu bătrânul la Constantinopol. S-⁠a înfățișat înaintea agăi, și-⁠a aruncat turbanul și a arătat skufia neagră ascunsă sub haină, mărturisind că a fost creștin, a revenit creștin și blestemă islamul. Chinurile i-⁠au zdrobit toate oasele. A primit două cununi nestricăcioase, a nevoinței și a muceniciei.

Minunea

Se povestește că bătrânul Visarion, aflat într-⁠o casă creștină, a văzut o fetiță de opt ani stăpânită de un duh rău, care a căzut ca moartă. Avea la el din sângele Sfântului, dar duhul a ieșit înainte ca să o ungă, iar copila s-⁠a ridicat.