Ilie Bajanov

Sfântul Sfințit Mucenic Ilie Bajanov, protoiereu, s-⁠a născut la 24 iulie 1877 în satul Selișci din ținutul Kasimov, gubernia Reazan, în familia psalțului Vasili Alexeevici Bajanov și a soției sale Tatiana Ismailovna. A absolvit Seminarul Teologic din Reazan. A primit cununa muceniciei la 16 septembrie 1937.

În 1900 a intrat ca învățător la școala parohială din satul Cocemari. În 1901 episcopul Polieuct (Piaskovski) al Reazanului și Zaraiskului l-⁠a rânduit diacon la biserica Kazanskaia din Malahovo, unde a fost și hirotonit, și a predat în continuare la școala satului. Prin cererea sa, la 13 noiembrie 1904 a fost mutat ca diacon la biserica Acoperământului din satul Nikitkino, ținutul Egorievsk, zidită în 1842 de negustorii moscoviți Semion și Hrisanf Kurov. Aici a slujit aproape zece ani. La 23 iunie 1914 a fost mutat ca preot la biserica Sfântului Nicolae din Ksenofontovo, iar la 19 iulie a fost hirotonit preot de episcopul Ambrozie (Smirnov) de Mihailov, vicar al Reazanului. Tot timpul a fost și învățător de religie la școala parohială din Cocemari.

Mai târziu a slujit în satul Karamîșevo, unde școala bisericească Sfântul Vladimir era mândria parohiei și a eparhiei: copiii primeau cărți fără plată, iar din 1892 funcționa o cantină gratuită, înființată cu banii trimiși fără nume de un binefăcător din Moscova. Pentru osârdia sa de mulți ani a fost ridicat la treapta de protoiereu. După revoluție școala a dispărut, iar credința a început să slăbească. Preoții au fost îndepărtați de la predare, dar părintele Ilie a continuat să se întâlnească cu tinerii și să le vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu, iar autoritățile l-⁠au găsit de mai multe ori făcând acest lucru.

A fost arestat la 20 august 1937. La anchetă a recunoscut numai în parte învinuirile: a spus că a vorbit despre credință nu doar tinerilor, ci și altora. Îl întrista că în sat era interzis să se meargă cu icoane în procesiune, să se boteze și să se cunune. Odată, femeile nu au îngăduit să fie arestat, iar credincioșii l-⁠au apărat și când a fost scos din casa lui. Troica Direcției NKVD a regiunii Moscova l-⁠a condamnat la moarte la 15 septembrie 1937, iar sentința s-⁠a executat la 16 septembrie. A fost îngropat lângă Butovo, pe terenul împrejmuit al fostului poligon NKVD. A fost reabilitat prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989.

Părintele Ilie a fost fratele mai mare al Sfântului Sfințit Mucenic Constantin Bajanov, canonizat de Sinodul Arhieresc din august 2000, care a fost împușcat la 23 decembrie 1937. Sfântul Ilie a fost proslăvit ca sfințit mucenic de Sfântul Sinod al Bisericii Ruse la 12 martie 2002. Biserica îl pomenește la 16 septembrie, în ziua morții sale, după stilul nou, precum și, împreună cu alte soboare, la 23 iunie (Soborul sfinților din Reazan) și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.