Riul de Reims

Riul a fost episcop al Reimsului în a doua jumătate a veacului al VII-⁠lea, cinstit ca sfânt în vechea tradiție a Bisericii din Reims. Sinaxarele ruse îl pomenesc la 3 septembrie. Despre el au rămas două chipuri care nu se potrivesc ușor: cel din tradiția bisericească și cel din istoriile vremii.

Potrivit cronicarului Flodoard, Riul, numit și Régule, Réol sau Réal, fusese căsătorit cu Amatilda, fiica regelui Childeric al II-⁠lea, care i-⁠a dăruit mulți copii. Rămas văduv, a întemeiat în anul 662 o mănăstire la Hautvillers. După moartea episcopului Nivard a ajuns în fruntea eparhiei Reimsului, în 669 sau 673, după cum socotesc izvoarele. Tradiția spune că a păstorit douăzeci și șase de ani, a ocrotit viața monahală și a luminat poporul din ținut. I se atribuie întemeierea unei mănăstiri la Orbais. Ultima oară este pomenit ca episcop al Reimsului în anul 689, iar urmaș i-⁠a fost, în 695, sfântul Rigobert.

Izvoarele istorice ne arată însă un episcop amestecat în luptele pentru putere din regatul francilor. A ținut partea lui Ebroin, alături de Praiectus, Agilbert al Parisului și Uen al Rouenului. Episcopii acestui partid au ținut la Marly, lângă Paris, un sinod care l-⁠a judecat pe Leodegar. După înfrângerea de la Lucofao, la sfârșitul anului 679 sau începutul lui 680, ducii austrasieni Martin și Pepin de Herstal au fugit de pe câmpul de luptă. Martin s-⁠a retras la Laon. Riul și un anume Agilbert l-⁠au ademenit la Ecry, sub pretextul unor tratative cu regele Theuderic al III-⁠lea, jurând pe racle pe care Martin nu știa că sunt goale. Martin, încrezându-⁠se în ei, a mers la Ecry, unde a fost ucis împreună cu însoțitorii săi.

Cele două mărturii nu se pot împăca din sursele de care dispunem, și le dăm pe amândouă. Anul morții este socotit 695 sau 698, iar data de 3 septembrie este cea a pomenirii lui.