Ilie Rîlko

Sfântul Sfințit Mucenic Ilie Rîlko, protoiereu, s-⁠a născut în 1881 în satul Rîdomlea, volostul Tolocin, ținutul Orșa, gubernia Mogilev, în familia țăranului Ignatie Rîlko. A absolvit seminarul de învățători.

Între 1906 și 1913 a fost psalt în satul Hlebnoe. După ce a primit preoția, în 1914, a slujit pe rând în satele Usohskaia Buda, Hlebnoe și Blagovici. În 1934 s-⁠a mutat în regiunea Moscova și a fost rânduit la biserica Sfântului Nicolae din Nikolskoe-⁠Gagarino, în raionul Novo-⁠Petrovsk. Satul fusese cumpărat în 1775 de cneazul Serghei Serghievici Gagarin și de la numele stăpânului a ajuns să se cheme Nikolskoe-⁠Gagarino. Biserica de piatră, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, fusese zidită în 1783 și în ea a slujit părintele Ilie ultimii ani ai vieții. În 1936 a fost ridicat la treapta de protoiereu. La 23 septembrie 1937 a fost rânduit la biserica Sfântului Ilie din cimitirul-⁠parohie Ilinskoe, raionul Solnecinogorsk.

La 30 octombrie 1937 protoiereul Ilie a fost arestat și închis în închisoarea Taganka din Moscova. Anchetatorul l-⁠a întrebat cu cine avea legături. El a spus că avea cunoștințe bune cu un oarecare Smolakov și cu preotul Kazanțev, ambii arestați între timp pentru agitație antisovietică, și că legătura lor era doar vizite și discuții despre colhozuri și biserică. Când i s-⁠a spus că este membru activ al grupului contrarevoluționar al lui Smolakov, a răspuns că nu a făcut parte din nicio asemenea grupare și nu a purtat nicio agitație împotriva puterii sovietice.

Anchetatorul a interogat și pe președintele colhozului, care a spus că l-⁠a auzit pe preot spunând că în constituție scrie despre libertatea religiei, dar în fapt nu i se dă, iar puterea sovietică strânge preoții cu impozite ca să desființeze religia. Un alt martor mincinos a povestit că preotul atrăgea copiii la biserică, între ei și băiatul lui de cinci ani, căruia i-⁠ar fi dat „miere sfințită” și o turtă dulce și l-⁠ar fi învățat să se închine.

La 19 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Ilie Rîlko a fost împușcat la 21 noiembrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. Biserica îl pomenește, după pagina Azbyka, la 22 noiembrie, în stil nou, precum și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo, ale sfinților Belarusului și ale sfinților Moscovei.