Ilie Troițki

Sfântul Cuvios Ilie Troițki (Ilie de la Troița), econom, a fost unul dintre cei dintâi ucenici ai Sfântului Serghie de Radonej. Se crede că s-⁠a așezat în mănăstirea Sfintei Treimi după anul 1354, când Serghie a devenit egumen, și a rămas credincios până la sfârșit locului unde fusese tuns. Avea greutate între frați, așa că, atunci când în mănăstire s-⁠a introdus rânduiala de obște, a fost numit econom, adică orânduitor al gospodăriei mănăstirii. Se poate ca el să fi fost printre monahii care au cerut întoarcerea egumenului lor când acesta s-⁠a retras la mănăstirea Bunei Vestiri de la Kirjaci.

Numele lui este legat de întâmplările din toamna anului 1380. Curând după întoarcerea biruitoare a Marelui Cneaz Dimitrie Donskoi de la Kulikovo, Moscova a fost cuprinsă de o nouă veste neliniștitoare: spre oraș înainta oastea lituaniană a cneazului Iagello, iar de partea lituanienilor stătea dușmanul lui Dimitrie, cneazul Oleg de Reazan. Vestea i-⁠a adus-⁠o Sfântului Serghie, la 21 septembrie 1380, la cererea cneazului Dimitrie, arhimandritul Teodor de la mănăstirea Simonov, nepotul bătrânului. Sfântul și-⁠a trimis îndată econom, al doilea om din mănăstire după egumen, la Oleg de Reazan, cu porunca să oprească pe cotropitori. Chiar în acea zi a sosit de la Moscova și Isaachie Andronikov, probabil un monah al mănăstirii Andronikov, odraslă duhovnicească a Troiței, care, neștiind de solia lui Teodor, a socotit de datoria lui să spună același lucru. O însemnare din marginea unei cărți vechi a mănăstirii, un Stihirar din 1380, păstrează notițele grăbite ale unui copist, făcute sub impresia acelei zile: Simonovski a venit, econom a plecat la Reazan, Isaachie Andronikov a ajuns la noi, a venit vestea că Lituania vine cu tătarii.

Cneazul de Reazan l-⁠a primit pe Ilie și n-⁠a îndrăznit să nu asculte pe egumenul Troiței. Oleg l-⁠a convins pe Iagello să se întoarcă. Singur însă nu s-⁠a împăcat: de multe ori s-⁠a aliat cu Mamai și cu Tohtamâș și a ieșit împotriva Moscovei.

A doua și ultima oară numele econom Ilie apare în letopisețul Troiței sub anul 1384: s-⁠a mutat la Domnul în săptămâna Rusaliilor, după sărbătoarea Sfintei Treimi, care în anul acela a căzut la 29 mai, bătrânul Ilie, econom al mănăstirii, bun și ascultător. Un an mai târziu Sfântul Serghie a mers el însuși pe jos la Reazan, la rugămintea lui Dimitrie Donskoi, ca să-⁠l roage pe Oleg să înceteze certurile. L-⁠a convins, smerindu-⁠i mândria prin lipsa de mândrie din propria lui inimă, iar împăcarea Reazanului cu Moscova a fost întărită mai târziu prin căsătoria copiilor celor doi cneji.

Numele cuviosului Ilie a fost trecut în lista scurtă a celor dintâi viețuitori ai mănăstirii, în sinodicul ei. Știrile despre el, păstrate într-⁠un letopiseț al Troiței din 1408 sau 1409 care nu s-⁠a păstrat, au ajuns în Letopisețul de la Rogoj din jurul anului 1440 și în Letopisețul Simeonov de la sfârșitul veacului al XV-⁠lea, care îl numește monah, econom al egumenului Serghie, bun, ascultător, trăitor în sfințenie și ascultare față de sfântul bătrân, ascultător până la moarte.

Biserica îl pomenește la 19 iulie, în Soborul sfinților din Radonej, după stilul nou, și în ziua mobilă a Soborului sfinților Moscovei.