Indis

Sfântul Mucenic Indis a fost famen în Nicomidia, ucis pentru credința în Hristos, în anul 302, în vremea lui Dioclețian, împreună cu episcopul Antim și cu mulți alți creștini. Pomenirea lui este la 3 septembrie și la 28 decembrie.

După o tradiție, înainte de Botez fusese preot păgân. Viața lui Antim spune că lui Indis, împreună cu Gorgonie și cu Petru, li s-⁠a legat de gât o piatră de moară și au fost înecați în mare. Trupurile mucenicilor au fost scoase din apă de pescari, iar îngroparea a luat-⁠o asupra ei fecioara Domna, care pentru aceasta a fost ucisă de păgâni. Izvorul vorbește de douăzeci de mii de mucenici, cu care ar fi pătimit Antim.

Simeon Metafrastul dă o altă povestire, mai întinsă, despre pătimirea lui Indis și a Domnei, aflată în Patrologia lui Migne. În ea, Domna este o fecioară crescută în palatul împăratului Maximian și chiar preoteasă păgână a Dianei și a Minervei, care își păstrează fecioria. Citind în taină Noul Testament, a fost botezată împreună cu dascălul ei, famenul Indis. Credința nu s-⁠a mai putut ține ascunsă, și amândoi au fost chinuiți de preoții păgâni. Domna, prefăcându-⁠se nebună, a izbutit să fie dusă într-⁠o mănăstire, ca într-⁠un adăpost pentru cei bolnavi de minte, iar Indis a fost pus să o păzească.

După ce împăratul s-⁠a întors dintr-⁠o campanie, Indis a fost adus înapoi în capiștea palatului, dar a refuzat să aducă jertfe păgâne și a fost arestat. Ca s-⁠o ocrotească pe Domna, stareța Agata a tuns-⁠o ca pe un bărbat și a ascuns-⁠o într-⁠o mănăstire de bărbați. Mai departe povestea este ca în viața lui Antim: Domna a fost ucisă când se ruga deasupra trupurilor mucenicilor scoși din mare.