Inochentie Mazurin

Cuviosul Mucenic Inochentie Mazurin a fost ierodiacon al Bisericii Ruse și a fost împușcat la 13 noiembrie 1937 pe poligonul Butovo de lângă Moscova. A fost numărat între noii mucenici ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 aprilie 2005, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 31 octombrie, în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei și în Soborul Noilor Mucenici de la Butovo.

S-⁠a născut în 1874 în satul Berezki-⁠Cecelnițkie, volostea Demidovka, ținutul Olgopol, gubernia Podolia, dintr-⁠o familie de țărani. A terminat trei clase la școala sătească. Din 1896 s-⁠a nevoit la mănăstirea Iosif din Volokolamsk. Din 1920 a slujit ca citeț la biserica din satul Zvanovo, raionul Lotoșino, regiunea Moscova. Din 1924 a slujit ca citeț la biserica din satul Turginovo, regiunea Tver. Din 1928, în treapta de ierodiacon, a slujit la biserica din satul Teriaeva Sloboda.

La 22 februarie 1931 a fost arestat. La 28 iunie 1931 a fost osândit după articolele 58-10 și 58-11 ale codului penal al RSFSR, pentru „agitație contrarevoluționară și antisovietică și incendierea conducerii colhozului”, la trei ani de închisoare. La interogatoriu a vorbit foarte curajos: „Fiecare care merge împotriva lui Hristos și a credinței este antihrist. Și acum comuniștii sunt antihriști, iar puterea sovietică este prigonitoare și dușmană a preoției”. După sfârșitul pedepsei, în 1934, a slujit la biserica din satul Buigorod, raionul Voloklamsk, regiunea Moscova.

La 8 octombrie 1937 a fost arestat. La 11 noiembrie, troica NKVD pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la moarte pentru „agitație antisovietică”. La 13 noiembrie 1937 a fost împușcat pe poligonul Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.