Ioan de la Kaliazin

Cuviosul Ioan de la Kaliazin (Ivan Spiridonovici Șîșkin, în lume) a fost monah la Mănăstirea Sfintei Treimi din Kaliazin. S-⁠a născut în 1738 și a adormit la 31 martie 1764, la douăzeci și cinci de ani. Este sfânt cinstit local de Biserica Rusă. Pomenirea lui este la 31 martie.

Era fiul unui orășean, Spiridon Andreevici Șîșkin, și al Dariei Timofeevna. A crescut într-⁠o familie credincioasă. O influență mare a avut asupra lui soția fratelui mai mare al tatălui, Ustinia Mihailovna, dintr-⁠o familie de preot sau de cântăreț bisericesc. Ea l-⁠a învățat o viață cucernică, i-⁠a povestit despre marii nevoitori și i-⁠a citit cărți duhovnicești. De la doisprezece sau treisprezece ani a hotărât să ducă o viață aspră de nevoință și a cerut încuviințarea părinților, care nu numai că nu l-⁠au oprit, dar l-⁠au și binecuvântat.

În zorii primăverii se îmbrăca în cămașă de păr, se încingea cu lanțuri grele de fier și pleca să rătăcească pe la locurile sfinte, iar târziu, toamna, se întorcea în orașul lui, Kaliazin. Nu mergea însă la casa părintească, ci într-⁠un bordei, sau peșteră, pe care și-⁠l săpase singur în deal, în spatele mănăstirii. Aproape de el era o fântână, pe care, după tradiție, a săpat-⁠o tot tânărul Ioan, cunoscută ca „fântâna cea sfântă”. Încă de atunci pelerinii veneau la ea pentru vindecare trupească și sufletească.

De dragul vieții de nevoință a rămas necăsătorit. A murit tânăr și a fost trecut ca mort în registru la 31 martie 1764. A fost îngropat în curtea bisericii Nașterii lui Hristos, în partea stângă. Deasupra mormântului s-⁠a ridicat un monument de piatră, înconjurat de un gard de lemn, înlocuit mai târziu cu un adăpost de fier, ca o mică capelă, cu monumentul înăuntru și o cruce deasupra. Alături au fost îngropate rudele lui: bunica Irina, unchiul Petru Andreevici și tatăl Spiridon Andreevici.

Cămașa de păr și lanțurile lui de fier se păstrau după moartea lui în biserica Nașterii lui Hristos. Credincioșii din Kaliazin și Kașin cereau să fie puse pe bolnavi, mai ales pe copii, socotindu-⁠le făcătoare de minuni și aducătoare de vindecare. După cămașa de păr se vede că tânărul Ioan era mai înalt decât mijlociu. Lanțurile cântăreau unsprezece funți și jumătate și erau făcute din două cruci plate cu patru brațe, legate între ele prin plăci cu cârlige, iar plăcile erau legate prin inele. În total erau douăzeci și patru de plăci.

După adormirea lui, în peștera în care viețuise s-⁠au găsit, după tradiție, două icoane: Maica Domnului Kazanskaia și Maica Domnului din Vladimir. Azi biserica Nașterii lui Hristos și mormântul tânărului Ioan sunt acoperite de apele lacului de acumulare de la Kaliazin.