Abda din Susa

Sfântul Sfințit Mucenic Avda (Avdie, Abdas) a fost episcop în Persia, după unele izvoare al Susei, ucis din porunca șahului Iezdegherd I fiindcă a refuzat să refacă un templu al focului zoroastrian pe care îl dărâmase. Socrate Scolasticul îl numește „episcop al Persiei”. Se pomenește la 31 martie (în alte calendare, la 5 septembrie, 17 octombrie sau 16 mai).

După un izvor armean vechi, s-⁠a născut în veacul al IV-⁠lea la Chaldor, dintr-⁠o mamă zoroastriană care l-⁠a crescut în virtute. Ajuns la vârsta bărbăției a fost hirotonit preot și a zidit în orașul lui o mănăstire și o școală, cu vreo șaizeci de învățători. A botezat mulți păgâni, de aceea magii l-⁠au închis, iar în temniță a răbdat umilințe, foamete și durere, dar a rămas creștin. A ajuns episcop. A fost prieten cu episcopul Maruta din Martiropolis; Socrate Scolasticul povestește că Maruta și Avda, după post și rugăciune, au izbăvit pe fiul șahului de un demon. Șahul Iezdegherd I, care ținea o politică de toleranță, a încuviințat creștinilor să-⁠și zidească biserici. Dar Avda, purtat de o râvnă lipsită de chibzuință, a dărâmat un templu al focului zoroastrian (după izvoarele armene, însă, a fost preotul Hașu). Șahul l-⁠a chemat și l-⁠a mustrat blând, spunându-⁠i că ar fi trebuit să-⁠și oprească oamenii să disprețuiască împărăția lui și să dărâme „casele noastre de închinare, pe care le-⁠am primit de la părinții părinților noștri”. Un preot din suita lui a răspuns: „Am dărâmat temelia și am stins focul, căci nu este casă a lui Dumnezeu, nici focul nu e fiica lui Dumnezeu”. Dărâmarea unui templu al focului era, după unii, un fel de a vesti „biruința creștinismului”.

Șahul i-⁠a poruncit lui Avda să-⁠l refacă; episcopul a stat de vorbă cu împăratul și a refuzat. Atunci Iezdegherd s-⁠a mâniat și a amenințat că va dărâma toate bisericile creștine din Persia; Avda a refuzat chiar și sub amenințări. Șahul a poruncit să fie bătut cu bâte noduroase; după bătaie a fost dus acasă, unde a murit. Șahul și-⁠a împlinit amenințarea și a dărâmat bisericile creștine din Persia. Cel mai vechi izvor care vorbește despre Avda este Istoria bisericească a lui Teodoret al Cirului. Izvoarele mai târzii pomenesc și pe alți pătimitori cu el: Sinaxarul Constantinopolului din veacul al X-⁠lea, pe diaconul Veniamin (care, după tradiția sârbă, a fost eliberat cu condiția să nu mai predice, dar a continuat și a fost ucis după trei ani); sursa armeană veche, pe preoții Hașu și Isaac, pe cărturarul Efrem, pe ipodiaconul Papa, pe mirenii Daduk și Durdan și pe Papa, fratele lui Avda. Pătimirea lor s-⁠a petrecut în jurul anului 420.