Ipatie din Gangra

Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie a fost episcop al cetății Gangra din Paflagonia, în Asia Mică (azi Çankırı, în Turcia), și părtaș la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Acolo a susținut dreapta credință împotriva ereziei lui Arie, alături de Sfântul Atanasie cel Mare. A pătimit moarte mucenicească din mâna ereticilor.

Despre viața lui se știe puțin. După Viața sa, s-⁠ar fi născut în Cilicia. Numele lui apare pe lista celor care au luat parte la Sinodul de la Gangra și, după unele relatări, a trăit până în vremea împăratului Constanțiu al II-⁠lea. Era cunoscut pretutindeni pentru viața sa cucernică și pentru minunile sale; se spune că împăratul Constanțiu a poruncit să i se facă chipul încă din timpul vieții și l-⁠a ținut în palatul său ca pe o armă împotriva dușmanilor.

Întorcându-⁠se de la Niceea sau de la Constantinopol spre Gangra, în jurul anului 326 (sau mai târziu), a fost atacat într-⁠un loc pustiu de urmașii lui Novat și Felicisim, eretici novațieni, care l-⁠au rănit cu săbii și cu pari și l-⁠au aruncat de pe un mal înalt într-⁠o mlaștină. O femeie din ceata atacatorilor l-⁠a lovit în cap cu o piatră, dându-⁠i lovitura de moarte. Îndată după aceea, ea a înnebunit și a început să se lovească singură cu aceeași piatră. Femeia s-⁠a vindecat numai după ce a fost adusă la mormântul sfântului și s-⁠a rugat acolo; a trăit apoi în pocăință. Trupul sfântului a fost găsit de niște creștini, care au alergat la Gangra, iar locuitorii au venit și l-⁠au îngropat, pe iubitul lor arhiereu. După moartea lui, moaștele sale au devenit vestite prin multe minuni, pentru care i se spune făcător de minuni. Martirologiul Roman vorbește despre moartea lui prin împroșcare cu pietre, după întoarcerea de la Niceea.

În cinstea lui se numește una dintre cele mai cunoscute mănăstiri ruse, Treimea-⁠Ipatiev din Kostroma, întemeiată în jurul anului 1330 de mârza tătar Cet, strămoșul Godunovilor, care s-⁠a vindecat după o vedenie a Maicii Domnului, a Apostolului Filip și a Sfântului Ipatie. La Novgorod era cinstit ca ocrotitor al posadnicilor; este și ocrotitor al abației din Grottaferrata. Predaniile abhaze îl amintesc adesea, din pricina confuziei dintre Gangra și Gagra. Se pomenește la 31 martie în Biserica Ortodoxă și la 14 noiembrie în cea Catolică.